Biserica din Ecica si Zugravul Serban Popovici din Timisoara

Biserica Ortodoxa din Ecka, inchinata sfantului Nicolae a fost construita pe la anul 1711. Datele existente din 1744 vorbesc despre preotime si de vechiul iconostas. Constructia s-a realizat asemeni bisericilor din lemn, cu acoperis in doua ape, din sindrila si pereti din chirpici.

Lacasul denota un stil baroc de dimensiuni modeste, insa iconostasul lucrat de catre Теоdоr Pоpоvić in 1786, cu teme de tip baroc, reprezintă o etapă importantă în reconstrucția schimbărilor care au avut loc în pictura religioasă din secolul al XVIII în iconologia picturii de pe meleagurile Banatene.

In biserica sant gasite si icoanele vechiului iconostas, realizate de catre zugravul (pictor iconar) Şеrbаn Pоpоvici din 1744, acestea find cele mai timpurii picturi ale sale. Activitatea lui Şеrbаn a marcat epoca creării culturale in perioada barocului timpuriu pe teritoriul Banatului român și sârb.

Şеrbаn Pоpоvici a inceput cariera de iconograf ca ucenic in atelierul artistului Andrei Andreievici din Valahia, care a fost chemat in Serbia pentru a picta icoanele de perete a manastiri Vraćevšnica 1737.

Pe vremea cand eparhiile Romanesti au fost alaturate mitropoliei de Carlovat, numeroasi iconari flotanti au venit din Tarile Romanesti, exprimandu-si talentul artistic prin diverse biserici si manastiri din Serbia.

Scolile de Arta din Tarile Romanesti s-au format spre sfarsitul sec. XVII si inceputul sec. XVIII, pe vremea domnitorilor Serban Cantacuzin si a urmasului sau la tron, Constantin Brancoveanu.

Printre cei mai distinsi iconari Romani au fost Andri Andreievici, a carui tata a colaborat cu Constantin Grecul, apoi iconarii Nedelico Popovici, Serban Popovici si Grigorie Ranite.

Reclame

Bisericile Latine din Serbia

Biserica Latina din Prokuplje, este situata in centrul orasului, dateaza de la sfarsitul sec. 9 sau inceputul sec. 10. A fost probabil reconstruita de catre un boier local pe la mijlocul sec. 14. Denumirea de biserica Latina a primit-o de la negustorii din Dubrovnik, care find catolici au tinut slujba in limba Latina. In sec. 17 si 18 la Prokuplje exista o colonie de negustori din Dubrovnik.

Biserica a foct zidita pe temelia unei bazilici mai vechi, iar aceasta pe locul unde candva era un templu ridicat in cinstea lui Hercule, a carui statuie a fost gasita pe acel loc.

Biserica este construita in stilul Vardar (sec. 13-sec.14) si Moravic (sec.14).

Biserica Latina din Glašinac, din Žitorađa, construita in sec. 4, inchinata Inaltari Nascatoarei de Dumnezeu.

Sant necesare cercetari arheologice pentru a se gasi mai multe date despre acest lacas.

Biserica Sfantul Procopie, este situata tot in orasul Prokuplje, se considera ca a fost ridicata la sfarsitul sec. 9 sau inceputul sec. 10, pe vremea Imperiului lui Samuil. Pe la sfarsitul sec. 14 moastele sfantului Procopie au fost aduse aici, de atunci si biserica este inchinata lui.

Moastele au fost aduse de la Nis pe vremea navaliri Otomane in 1386.

Constructia a fost afectata grav in razboaiele Austro-Turcesti din 1690, apoi reconstruita in 1734. A fost repictata de catre Kosta Nakic din Veles in 1847.

Biserica păstrează, de asemenea, părți ale moastelor Sf. Gheorghe, care, la fel ca Procopie, era un soldat roman pe vremea luii Dioclețian (284-305). Conține icoane din sec. 17 (Fecioara cu Hristos), sec. 18-19, realizate de catre Nikola Apostolovic.

Biserica Latina din Gornji Matejevci, situata pe dealul Metoh, de langa orasul Niš. A fost probabil construita de catre un boier local pe la inceputul sec. 11, pe vremea Imperiului Bizantin.

Biserica mai este cunoscuta si cu numele de Sfanta Treime Rusalca, sau conform unor cercetatori Sfanta Fecioara Rusalca.

A fost renovata la inceputul sec. 15, iar in sec. 16, reconstruita si folosita de catre colonia negustorilor din Dubrovnik, asezati la Nis.

Atributul de Rusalie pe care hramul il poarta provine de la denumirea latina de Rosaria. In Roma antica Rozalia era sarbatoarea rozelor, a trandafirilor, care apoi a fost preluata de Crestini si identificata cu praznuirea Pogorari Sfantului Duh, care se sarbatoreste la aceiasi data. In Aromana se numeste Arusafi.

Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul din Јаšunjа

Manastirea este situata in apropiere de orasul Leskovac in localitatea Jašunje unde se mai gasesc inca trei manastiri vechi.

Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul a fost construita la anul 1517 de catre  Andronic Cantacuzino si frati sai.

A fost reconstruita la anul 1693 dar in 1903 repictata de catre zograful Jakov din Veles si fiul sau Đorđe.

Cele mai vechi icoane dateaz de la anul 1524, acestea find realizate de Petru de la Sofia.

Alte icoane vechi au mai fost pictate la anul 1583.

Satul Veliki Šiljegovac

Localitatea a fost intemeiata in perioada medievala de catre pastorii nomazi de origine vlaha. In jumatatea a doua a sec. 14  Šiljegovac este amintit ca find o asezare din regiunea Zagrlata.

Localitatea este pentru prima oara amintita intr-un hristov al manastiri Žičia, cand cnezul Lazar si patriarhul Spiridon, pe 2 martie 1382, aproba intemeierea manastiri Drenča, de catre monahul Dorotej si fiul sau Danilo.

Cercetarile arheologice aduc dovezi graitoare ca regiunea din jurul localitti Veliki Šiljegovac a fost locuita inca din epoca fierului. Pe locul numit „Ćukovac” au fost gasite urme a unui cimitir de “Uriasi”. Osemintele au fost gasite inainte de Razboiul II Mondial, cu ocazia sapaturilor pentru o noua biserica, au fost adunate si ingropate intr-o groapa comuna.

In apropiere de Veliki Šiljegovac a existat o manastire medievala “Sfantul Arhanghel” in 1536. In ziua de azi este o biserica inchinata tot Sfantului Arhanghel Mihail.

În 1813, în Veliki Šiljegovac erau doar șapte case (familiile Debeljakovići – Dinići). Dupa eliberarea de sub Turci numarul locuitorilor a inceput sa creasca brusc, astfel ca in  1910 erau 350 de case și 500 locuitori “impozabili”.

Prima scoala sa infintat in 1865, dar pe vremuri, locuitori au invatat sa scrie si sa citeasca la manastirea Sfantul Roman din apropiere.

Biserica din sat

Themistokli Gërmenji

Themistokl (1871-1917) a fost nationalist și luptător de gherilă. Unul dintre activiștii Trezirii Naționale a Albanezilor și liderul rebelilor din 1909 până în 1914, a devenit prefectul poliției al Republicii Albaneze autonome din Korçë la 1916 până la executarea sa din 1917.

S-a nascut la Gërmenji, Korçë in 1871. Scoala o face in orasul natal, apoi emigreaza in Romania in 1892 la varsta de 21 de ani. La Bucuresti este influentat de patriotii din Albania stabiliti in oras, apoi se intoarce la Korça si Bitola, unde deschide un hotel Liria, ce avea sa devina un centru al miscari nationaliste in perioada 1909-1912. Gërmenji a avut sprijinul Bulgarilor.

In 1911, pleaca in Italia si Grecia pentru a cere sprijin.

Gërmenji a condus o trupă albaneză de guerilă, apartenenti ai diferitelor religii și clase sociale care luptă împotriva Imperiului Otoman

Ulterior a condus forțele de gherilă din războaiele balcanice. În primele etape ale conflictului dintre unitățile Principatului Albaniei și Republicii Autonome a Epirului de Nord, el a participat la bătălia pentru Korça, unde forțele albaneze au apărat fără succes orașul împotriva atacurilor forțelor pro-grecești, Gërmenji find nevoit sa fuga la Sofia, când armata greacă a reocupat Korça în 1915.

În octombrie 1916, a călătorit la Pogradec, ocupat de trupele austriece și bulgare, pentru a căuta asistență austriacă. Când și-a dat seama că nu va primi nici un ajutor, se întoarce la francezii care au ocupat Korça în octombrie 1916.

La 10 decembrie 1916, Henry Descoin, comandantul garnizoanelor franceze din Korçë, după aprobarea lui Maurice Sarrail, a declarat Republica Albaneză Autonomă Korçë și la numit pe Gérmenji prefect. Noile autorități din Korçë au organizat forțele de poliție și jandarmeriea. Gërmenji a înființat școli albaneze în toate satele din regiune și a întrerupt folosirea limbii turce și grecești

Gërmenji a fost distins cu “Croix de Guerre” pentru că a participat la luptele de cucerire a orasului Pogradec cu batalionul de la Korçë. La sfârșitul anului 1917, însă, Gërmenji a fost acuzat de colaborarea cu Puterile Centrale și a fost executat pe 7 noiembrie la Salonic după ce a fost condamnat la moarte de către un tribunal militar francez. Mai târziu a devenit clar că tribunalul militar a făcut o eroare judiciară gravă, membrii săi fiind mintiti de către informatori greci care au dorit ca Germenji să fie înlăturat, deoarece acesta a ajuns un puternic lider albanez.

Arhiepiscopul Ioasaf din Moscopole

În secolele XVII și XVIII Ohridul, Manastirea Sf. Naum și Moscopole a inceput procesul de creștere culturală și educativă, condusa de arhiepiscopul de atunci de Ohrid Ioasaf de Moscopolis (1719-1745). Prin activitățile energice ale acestui om vechea faimă și glorie ale arhiepiscopiei de Ochrid a fost restaurata. Tipografia, cu sediul la Moscopole în vremea Arhiepiscopului Joasaf, a jucat rolul puternic la ascensiunea clericală, ideologică și educațională.

Ioasaf din Moscopole, mai era numit si Ioasaf cel Orb, s-a nascut in 1660 la Moscopole. Find dintr-o familie bogata, Gandos Economou, face studiile in localitatea natala, literatura, retorica si teologia. Inca de tanar a fost ales in 1706 de episcop la Prespa, iar in 1709 mitropolit la Korce, unde va si ramane pana la moarte in 1745. In iunie 1718 a fost hirotonisit arhiepiscop la Abrinus, Mavrovo, o suburbie a orasului Kastoria, succedandul pe decedatul Filotei (Philotheio) din Naousa. Inscaunarea sa s-a facut in februarie 1719 la Sf. Sofia din Ohrid.

Pe parcursul vieti sale a reusit sa reconstruiasca mai multe biserici si manastiri, a ridicat școli și biblioteci, a intors datoriile mitropoliei catre stat, a acordat burse tinerilor pentru studii la centrele educaționale majore ale timpului.

Moare pe 22 octombrie 1745, find inmormantat la Ohrid.

Mitropolia de Korce

 

Biserica Sfantul Nicolae din Melnic

Biserica din Melnik, Bulgaria, dateaza din sec 12, construita pe un sanctuar Tracic si o bazilica din sec. 5. In perioada medievala era sediu episcopal, ridicata pe dealul eponim Sfantul Nicolae

Anticul sanctuar Tracic, era inchinat zeitei Bendis, iar bazilica din sec. 5 se pare ca a fost distrusa la sfarsitul sec. 6.

Biserica actuala dateaza de pe vremea cand Melnikul a fost sub stapanire Bizantina si sub al II Imperiu Vlaho-Bulgar.

Pana in sec. 19, biserica activa ca si manastire. Dupa Razboaiele Balcanice, orasul a devenit pustiu, deoarece o buna parte din populatia s-a refugiat prin alte regiuni.

Clopotul din cupru cu o inscriptie in limba Greaca, este printre cele mai vechi din Europa.  Pe inscriptie sta scris: „Clopotul din cupru este donat de catre Alexius, evlaviosul Slav, catre Sfantul Nicolae din Myra”.  Textul se refera la Alexius Slav, din dinastia Asanestilor. Boierul Alexius a avut in stapanire cel mai probabil Muntii Rodopi.

Icoanele sunt pictate in sec. 12 si 13 reprezinta hirotonirea apostolului Iacov cel Mare de episcop al Ierusalimului de către părinții Bisericii și viziunea lui Petru din Alexandria, portretele lui Antipas din Pergam, Antimus din Nicomidia, Grigorie de Nissa si Procopius din Scytopolis.