Spusele unor autori despre vlaho/morlacii din Bosnia si Hertegovina

Aleksandar Gura, unul dintre cei mai de seama cercetatori de antichitati slave spune: “Este apsurd ca dupa constatari antropologice si antropogenetice sa credem ca numarul redus al emigrantilor (slavi), au putut impune bastinasilor credintele lor proprii.”

Marko Vego: “Firesc este ca bizantinii pentru a increstina paganii sau folosit de preotii din Bulgaria, Macedonia, Raska, care stiau limba scrierea slava.”

“Glasinac, cea mai populata regiune din BH, in care majoritatea erau iliri. Nu este cunoscut ce sa intamplat cu acesti iliri dupa venirea slavilor” – Ibrahim Pasici in cartea sa intitulata “Od hajduka do cetnika”.

Ibrahim Pasici: “Trebuie mentionat ca sub influenta propagandei sarbesti, ortodocsi din Sarajevo in 1863 anul, infiinteaza societatea de eradicarea numelui de vlah si introducerea numelui de sarb. Nationalistii sarbi si istoricii angajati de politica oficiala a Serbiei in veacul 19….adopta nutiunea ca numele de vlah este un nume abuziv si rusinos…au trasat granitele Serbiei departe spre vest, au neglijat regiunile locuite de vlahi, declarandu-i sarbi si pe cei din Vojna Krajina din Croatia tot sarbi…notiunea de sarb nu a existat in BH, pana la jumatea secolului 19. Sarbi nu sant cunoscuti de catre nici un istoric turc care au scris despre Bosnia. Din sute de cantece populare bosniece, nici unul nu pomeneste de vreun sarb. Pe de alta parte, in Bosnia au existat vlahi…despre care amintesc nenumarate izvoare istorice precum si cantece populare.”

Familia feudala Sankovici de origine vlaha

Sankovici au fost familie feudala care impreuna cu Nikolici, Radivojevici si Milatovici faceau parte din cele mai influente familii din regiunea Hum (sfarsitul secolului 14 si inceputul secolului15). Necroploa familiara se gasesta in localitatea Biskup langa Konjica, iar castelul in Zaborani. In documentele istorice, familia este amintita incepand din 1306 pana la 1404. Intemeitorul este Dražen Bogopenec, iar fiul sau  župan (jupan) Milten Draživojević (1322-1343), pe vremea sa va avea ibn stapanire mai multe mosii: Nevesinje, Zagorje si Komska.  A avut doi fii si o fica: Sanko, Gradoje si Radacia. Ultimul urmas Radici Sankovici moare la anul 1404, aceasta insemnand si sfarsitul acestei familii.

sanko 3

01-sankovici

02 sankov

Conform spuselor autorului Noel Malcom, in cartea sa intitulata “Naratiunea Bosniei”, spune ca vlahi din Bosnia si Hertegovina sunt morlaci, asemeni celor din Dalmatia. Ca dovada la cele spuse de autor, poate fi si faptul ca majoritatea acestor familii feudale din BH, au primit cetatenia orasului Dubrovnik.

Vlahii Nenkovici

Familia Nenkovici s-a format dintr-un grup mai mare de vlahi Burmaza, a caror intemeitor a fost Krajslav Mrgienovici, care este prima data amintit in anul 1376. Pe Krajslav il urmeaza fiu sau Nenko Krajsalici, care se va ocupa cu negotul de sare, haine si alte produse, din Dubrovnik catre nordul tari, se ocupa cu cresterea animalelor si vanzare de produse lactate si preparate din carne. Se ocupa si cu credite comerciale.

Ca urmasi ai acestei familii mai pot fi amintiti si Miliša Nenkovici, Bogmil Korlada, fratii Ljeposava si Srgia Pripcici, Dovolja, ficele Radeljea Bogosalici, Radohna Radosalici, Vignia Brajanovici, Radicia Bogišici si altii.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

завала-01

IMG_20160808_121940

Manastirea Zavala a apartinut dintodeauna eparhiei de Hum, intemeiata de Sfantul Sava in 1219. In acea perioada sediul eparhiei era la Ston. Pe parcursul veacurilor au ingrijit si reanoit aceasta manastire familiile de vlahi/morlaci Nikolici, Sanković,  Radenkovici, iar mai tarziu intemeietorul Hertegovini Sandalj Hranici si fiul sau Vukcici Kosacia, pana la caderea sub Imperiul Otoman in 1482.

Pompiliju Sfera

Reclame

Familia nobiliara de origine vlaha Miloradovici-Hrabreni

Hrabreni-Miloradovici este o familie medievala de sorginte nobila din districtul Dubrava, regiunea Huma, din Bosnia si Hertegovina. De pe urma acestei familii sau pastrat mai multe monumente istorice, din perioada medievala si otomana. Hrabrenii au fost un trib de pastori de religie ortodoxa, iar intemeitorul familiei este Stjepan Miloradovici (1390–1470), el fiind amintit deja din anul  1416, intr-un document din Dubrovnik. Reprezentantii acestei famili sunt amintiti si in unele deftere turcesti din anii 1468-1469 si 1477, in care sunt mentionati fii voievodului Stjepana, Petru, Radoje si Vukici, ca spahii turci. In acea perioada voievodul Petru a fost conducatorul vlahilor din Hum si avea obligatia sa lupte de partea turcilor. Intre anii 1470 si 1477, printr-o carta, atat Petru, cat si fratii sai primesc cetatenia orasului Dubrovnik.

Familia avea in posesie mai multe castele, erau ctitori de biserici si manastiri in localitatile Crnići, Dubrava, precum si in Žitomislić, apoi imobile in Drač, Svitavi si Gabeli, langa Neretva. Tot lor le apartinea si muntele Obrljin si mai multe terenuri in apropiere de Mostar.
Despre importanta familiei Hrabren, precum si alte date despre ei, se pot gasi pe epitafurile de pe pietrele si lespezile funerare din cimitirul Radimlja, cimitir care era in proprietatea lor.

330px-13st_Radimlja

Pe piatra de mormant a lui Stjepan Miloradovici sta scris: „Ase leži Stipan’ a činio kami Miogost’ kovač“, ceea ce inseamna: “Aci odihneste Stefan da piatra a facut-o Miogost fierarul”. O alta inscriptie funerara spune despre Petru ca acesta a mers pe urmele tatalui sau Stefan: „Ase sto vojevode Stipana Miloradovića a ponovi ga vojevoda Petar sin mu”. Pe placa de piatra din fata biserici din Ošanici scrie ca aici este inmormantat Radoslav Hrabren, fiul lui Petru, pe data de aprilie 1505.

Biserica sfantul Petru si Pavel din Ošanici, a fost ridicata inainte de anul 1505, ctitorul ei fiind voievodul  Radosav din familia sus amintita, el fiind inmormantat in pronaos.

mg_9290
Biserica sfantul Petru si Pavel din Ošanici

Biserica sfantul Nikola in Trijebnje, ridicata in 1534, de catre voievodul Radoje Hrabren.

Manastirea Žitomislić, reconstruita in 1563 de catre familia Miloradovici.

330px-Manastir_Žitomislići_6
Manastirea Žitomislić

Biserica Schimbarea la Fata din localitatea Klepci.

Din veacul 18 o parte din aceasta familie va pleca si se va stabili in Rusia, unde inrolati in armata vor lupta impotriva turcilor, iar o alta ramura a aceleasi familii se va stabili in Austria. Astfel este Mihail Andrejevici Miloradovici care in 1715 va fi regrutat de tarul Rusiei pentru a lupta impotriva otomanilor.

Miloradovich-Rusija-Srbija111-485x274

Pompiliju Sfera

Tribul de origine morovlaha Bogunovici

Originea familiei Bogunović este din Stara Raška, adica de pe teritoriul actual din nordul Muntenegrului, care in 1876 a fost eliberat de catre cneazul Nikola I Petrović Njegoš . Bogunovići sant o familie de origine morlaca (morovlaha), care impreuna cu alte familii nobiliare precum Janković (Mitrović), Sinobada, Rašković, Vladimirović, Kačića, Budisavljević si altele, au format dinastia sarba intre veacurile 16 si 20.

Familia Bogunović va ramane in amintirea istoriei sarbesti prin faptul ca a dat foarte multe  personae proeminente, care s-au afirmat in luptele de eliberare a Serbiei, Croatiei, BH, Muntenegrului.

Pe vremea singurului imperiu sarbesc, tarul Dusan Nemanjici pe 13 noiembrie 1350, viziteaza Dubrovnikul, iar la plecare va lasa o rudenie de-a sa pe nume Lavrentie Bogunovici-Nemanjici, sa locuiasca in oras (din arhivele Dubrovnikului). Lavrentie era fiul lui Bogun Nemanjić, intemeietorul familiei Bogunovici, care a trait in regiunea  Lever Tara si Đurđević Tara (localitatea actuala numindu-se Pljevlja), din Muntenegru. Urmasii lui Lavrentie Bogunovici, au trait in Dubrovnik mai bine de 232 de ani, pana in 1582, dupa care se vor aseza in partea de nord-vest a Dalmatiei, numita de venetieni: „raggione de Morlachi“.

In Dubrovnik, Lavrentije Nemanjić–Bogunović si urmasii sai s-au ocupat cu negustoria, avand legaturi cu orasele: Priština, Prizren, Novo Brdo, Mitrovica, Pazar, Pljevalja si altele.

In timpul razboiului turco-venetian (1645-1669), majoritatea reprezentantilor familiei morlace Bogunovici, au luptat pentru eliberarea Dalmatiei si a regiuni Lika. Unii dintre cei mai insemnati conducatori de osti, in mare parte erau morlaci, Ilija Smiljanici (16??-1654), Stojan Janković Mitrović (1636-1687), fiul harambasei Janko Mitrović (1613-1659), pe care venetienii il numeau „capo principale de Morlachi“, precum si dregatorului Jovan P. Sinobad (16??-1715), conducatorul intregii armate a Crainei Kninului.

O buna parte a fratiei, dupa cel de-al saptelea razboi turco-venetian (1683-1699), se aseaza in localitatea Vrelu din Lika, pe langa izvorul raului Zrmanje, iar o alta parte a familiei se stabileste in regiunea Bosanska Krajina. Partea mare a fratiei, pe parcursul istoriei, isi va pastra religia ortodoxa, la catolicism si Islam trecand doar putini, cei din Bosnia, in veacul 18 -19.

In arhiva din Dubrovnik mai sunt amintiti si Cvetko Bogunovici, Brajko Bogunovici din Popovo, Hertegovina si Gradoje Tributinici din Trnova, Bosnia (1137-1377). Primul Bogunovici amintit, care a plecat din Dubrovnik si s-a stabilit in Hertegovina, este Žuro Bogunovici. Dupa numele sau, va lua nastere o noua familie Zurovci. O parte din familia Bogunovici din Hertegovina se va muta la Šibenik, unde istoricul dr Dušan Lj. Kašić (1914-1990), aminteste de Sekula Bogunovici. In cartea „Prezimena u Crnoj Gori”, autorii Akim Miljanić si Vukota Miljanić, amintesc de numele de familie Bogunovici in Muntenegru, intre anii 1435 si 1940 in Kotor.

Intre anii (1480-1482), Voievodatul bosniac a familiei nobiliare Kosacia (de origine vlahi), pierde razboiul cu turci, iar o ramura a familiei se refugiaza in orasul Makarska, unde vor fi intalniti cu numele de Bogunovici-Mrkusici (Marcusu). O parte din familia Mrkusici este amintita in anul 1690 in localitatea Bace (azi Ploce), care in veacul 16 va trece la catolicism.

Heraldicul croat Viktor Antun Duišin (1898-1963), in lucrarea sa „Heraldički zbornik“ (1938), aminteste despre spusele reputatului Lujo I. Bakotić (1867-1941) din Senjani, urmatoarele:

»Cel mai important rol in trecerea morlacilor la catolicism o au calugari franciscani. Inainte de toate ei au trecut la catolicism in veacul 17, un numar de 25.000 de morlaci…«

Autorul Milan Karanović (1882-1955) categorizeaza familia Bogunovici in trei grupe:

In prima grupa aminteste de familiile Bogunovici, Kovačević, Pašić, Pjanić Anušić, Mazalice, Bundala, Giurasinovici. In total 183 de case.
In grupa a doua familiile Adamović, Marčete, Stojanovići, Grmuša, Tatić. In total 107 case.
In cea de-a treia – Obradović, Krajinović, Miljuš, Cvjetičani, Poznana, Borića, Krajinović, Škundrić, Vranješa si Rakić. In total 396 de case.

Dintre personalitatile istorice, pot fi amintiti: Voievodul Trivun Bundalo din Hasana din rascoala de la anii 1875-78, preotul Vajan Kovačević, apoi ultimul haiduc harambasa Laza Škundrić, precum si organizatorul jandarmeriei austriece din Bosnia generalul Emanuel Cvjetićanin.

Emanuel Cveticanin
General Emanuel Cvjetićanin (1833-1919)

Preotul Mile Bogunovici, din Vrela, persoana cu calitati superioare, care a decedat in 1915 la Arad…Cei mai cunoscuti voievozi din rascoala de la anii 1875-78, este haiducul Pecija Popović, Trivo Amelica, Golub Babić, Trivo Bundalo, preotul Vajan Kovačević, Simo Davidović si preotul Jovo GakMiloš Bogunović (16??-1689), capitan de granite, Grgur Damić Bogunović (16??-17??), erou national, Nikanor Bogunović – Skočić (1735-1792), vicar si arhimandrit a manastiri Krka. Hajduk Lazar-Lazo Škundrić, Manojlo-Emanuel I. Cvjetićanin (1833-1919), feldmaresal baron austrougar, Mihajlo-Miloš S. Bogunović (1854-1937), invatator si luptator in Primul Razboi Mondial, medaliat de mai multe ori printer care si cu medalia “Srebrni vojnički orden Karađorđeve zvezde sa mačevima” (in  1915), “Krst milosrđa” (1913).

Lazo_Škundrić
Lazar Škundrić – Bogunović (1825-1901)

Dušan M. Bogunović (1888-1944), invatator, scriitor si deputat. Dr Mladen Stojanović (1896-1942), medic, organizator de rascoala in Bosanska Krajina, erou national al Iugoslaviei, Tadija Anušić (1896-1942), intemeietorul partidului Radnog Naroda 1938, erou national. Academicianul prof. dr Sreten Stojanović (1898-1960), membru al Academiei de Stiinta al Serbiei, sculptor. Voievodul cetnik Branko-Brane I. Bogunović (1911-1945). Academic prof. dr Vladimir D. Bogunović (1912-1986), Univerzitatea de Ingineri din Belgrad, Uroš I. Bogunović – Roca (1914-2006), general-maior si erou national al Iugoslaviei.

Srpski_vojvoda_Truvun-Trivo_Bundalo
Trivo Bundalo – Bogunović (1842-19??)

Srbin_Dusan_M._Bogunovic_(1888-19__)
Deputat Dušan Bogunović (1888-1944)

Academician prof. dr Ilija Stojanović (1924-2007), Vice-admiral Petar Bogunović (1924-2012), Academician prof. dr Ljubiša Rakić, facultatea de Medicina din Belgrad, Ac. prof. dr Branko Škundrić, prof. dr Danijel Cvjetičanin, prof. dr Jovan Miljuš (1941-1980), prof. dr Milan Krajinović, prof. dr Mirko Zurovac, dr Neven Cvetićanin…

Pompiliju Sfera

Apocalipsa lui Pavel

Revelatia sau Apocalipsa a fost probabil scrisa de catre Sfantul Apostol. Acest text sa gasit in orasul Tarsus in casa lui Pavel, pe timpul consulatului lui Cinegius (388 d.Hr.). Se pare ca manuscrisul latin are cam aceiasi data, pe cand originalul grec nu s-a pastrat.
Spusele Apostolului in 2 Cr.12, unde vorbeste despre rapirea la cer, ofera o autenticitate plauzibila acestei lucrari.
Acest dar al revelatiei si a descoperirilor tainice, Apostolul Pavel le-a primit pe la anul 44, inainte de intaia sa calatorie apostoliceasca, pana la cel de-al treilea cer, adica peste cerul vazduhului si peste cerul stelelor, in locul unde traieste Dumnezeu.
Studiile exegetice sustin aceste lucruri in legatura cu sf. Apostol Pavel.
Recenta descoperire de la Nag Hammadi, in limba copta, intitulata in acelasi fel, nu are nici o legatura cu acest apocrif!

pavel

Cap. I

1 Apocalipsa sfantului Apostol Pavel, lucrurile care i-au fost lui revelate cand a fost rapit la cer, in paradis, unde a auzit cuvinte cumplite.
2 In timpul consulatului lui Teodosius Augustus junior si a lui Cinegius, un oarecare om respectabil, care a trait in casa ce odata apartinea sfantului Pavel, pe timp de noapte un inger i-a aparut lui si la instiintat pe el, spunandu-i sa sfarame temelia casei si sa publice ceea ce va gasi acolo. Insa el a crezut ca aceasta a fost doar o iluzie.
3 Oricum, ingerul i s-a aratat iarasi si l-a biciuit si l-a silit sa sfarame temelia. Sapand el a gasit o cutie din Marmora ce a fost gravata pe toate partile, iar inauntru a fost revelatia sfantului Pavel precum si incaltamintea sa, cu care el obisnuia sa mearga cand propovaduia cuvantul lui Dumnezeu. Insa lui ii era teama sa deschida cutia si a dus-o la judecator. Judecatorul a acceptat-o si de parca ar fi vandut-o, a trimiso imparatului Teodosiu; caci i-a fost frica lui ca putea sa fie alceva la mijloc. Iar cand imparatul a primit-o el a deschis-o si a gasit revelatia sfantului Pavel.
Dupa ce a facut o copie, el a trimis-o la Ierusalim, fiind scris in felul urmator:

Cap. II

1 Si cand am privit in inaltimi si am vazut alti ingeri cu fetele lor stralucind ca soarele, cu membrele lor infasate in niste brauri din aur, avand in maini niste palmieri si semnul lui Dumnezeu; si erau ei imbracati cu niste haine pe care era scris numele Fiului lui Dumnezeu si erau plini de bunatate si mila.
2 Si l-am intrebat pe inger si am zis: Doamne, cine sunt acestia, care au atata frumusete si mila? Iar ingerul mi-a raspuns: “Acestia sant ingerii dreptati. Ei sant trimisi ca la ora potrivita sa aduca sufletele celor drepti, care cred in Dumnezeu, sa le fie de ajutor.” Si am zis catre el: Trebuie cei drepti si cei pacatosi sa intalneasca martori dupa ce au murit? Iar ingerul mi-a raspuns si mi-a zis mie: “Este numai o cale pe care toti merg la Dumnezeu, insa dreptii fiindca ei au sfantul ajutor cu ei, nu vor avea necazuri cand vor merge sa stea in fata lui Dumnezeu.”
3 Si am privit imprejurul acelui loc si am vazut un rau prin care curge lapte si miere, iar pe marginile raului erau plantati pomi plini cu fructe. Fiecare pom rodeste de douasprazece ori douasprazece fructe pe an, de diferite soiuri. Si am vazut creatia acelui loc si toata lucrarea lui Dumnezeu. Am vazut acolo pomi de palmieri; alti de douazeci de cubi, iar alti de zece cubi. Iar acel loc era de sapte ori mai stralucitor ca argintul. Pomii erau plini de fructe de la radacina pana la varf.
4 De la radacinile lor pana la coroanele lor, erau zece mii de ramuri cu zece mii de ciorchini pe fiecare ramura si zece mii de curmale in fiecare ciorchine.
5 La fel a fost si cu vita de vie. Fiecare vita avea zece mii de ramuri si fiecare ramura avea pe ea mii de manunchi de struguri si fiecare manunchi avea zece mii de struguri.
6 Si mai erau acolo si alti pomi, miliarde de miliarde, iar in aceleasi proportii, erau si fructele lor. Si am spus catre inger: De ce fiecare pom de aici produce mii de fructe? Si ingerul mi-a raspuns mie: “Fiindca Domnul Dumnezeu din generozitate ii daruieste pe cei vrednici, caci pana ce ei
erau pe lume, s-au supus tuturor relelor din voia lor si toate le-au facut de dragul numelui sau cel sfant”.
7 Si iarasi am zis catre inger: Doamne sant acestea toate promisiunile pe care Domnul Dumnezeu le-a promis sfintilor? Iar ingerul mi-a spus: “Nu! Caci acolo sant lucruri de sapte ori mai minunate ca acestea.”
8 Eu va spun oarecum, cand drepti ies din trupul lor si vad promisiunile si lucrarile bune pe care Dumnezeu le-a pregatit pentru ei, ei vor ofta si vor plange si vor spune: “De ce am rostit un cuvant din gura noastra ca sa suparam pe aproapele nostru, chiar fiind si numai pentru o zi?” Si am intrebat eu din nou si am spus: Sunt acestea singurele promisiuni ale lui Dumnezeu? Iar ingerul a raspuns: “Ceea ce vezi tu acum, este pregatit pentru cei casatoriti, care si-au pastrat puritatea casniciei lor in fapte onorabile. Insa pentru fecioare si pentru infometati si insetati pentru dreptate si au suferit pentru numele Domnului, Dumnezeu lor le va da lucruri de sapte ori mai minunate decat acestea pe care ti le-am aratat tie acum.”
9 Dupa aceasta el m-a luat din acele locuri unde am vazut aceste lucruri si m-a urcat si acolo am vazut un rau a carui ape erau foarte albe, mai albe ca laptele si am zis catre inger: Ce este acesta? Iar el mi-a zis: “Acesta este Lacul Aheruzia, unde este orasul lui Hristos, dar nu oricui este permis sa intre in acest loc. Caci aici este calea care merge la Dumnezeu; ci daca cineva s-a intors de la calea ce-a rea a pacatului si s-a cait si a dat roade bune, vrednice de cainta, dupa ce va parasi trupul pe loc va fi adus aici, sa slujeasca lui Dumnezeu si aici va fi botezat de ingerul Mihail in Lacul Aheruzia.
10 De aici el este dus in orasul lui Hristos cu cei care n-au pacatuit.” Si m-am minunat si am binecuvantat pe Domnul Dumnezeu pentru toate cele vazute.

Cap. III

1 Iar ingerul mi-a zis apoi: “Urmeaza-ma si te voi conduce in orasul lui Hristos”. Si a stat langa Lacul Aheruzia si m-a pus intr-o barca din aur, pana ce vreo trei mii de ingeri au cantat imne inaintea mea, pana ce am ajuns la orasul lui Hristos.
2 Iar locuitorii acestui oras s-au bucurat mult pentru mine, caci am venit la ei si am intrat si am vazut orasul lui Hristos. A fost in intregime din aur, inconjurat cu douasprazece ziduri si douasprazece turnuri, iar peretii, fiecare erau indepartati unul de celalalt o stadie de jur imprejur si am zis catre inger:
3 Doamne, cat este un stadiu? Iar el mi-a raspuns: “Este atat cat este distanta intre Domnul Dumnezeu si om pe pamant, caci intradevar orasul lui Hristos este incomensurabil de mare.” In jurul orasului se gasesc douasprazece porti de-o mare frumusete si patru rauri ce-l inconjoara.
4 Unul este un rau de miere, unul de lapte, unul de vin si unul de undelemn.
5 Si mi-a zis el mie: “Aceste patru rauri ce curg din abundenta, pentru cei ce locuiesc pe aceste meleaguri ale promisiunilor, se numesc: Raul de miere Fizon, raul de lapte Eufrat, raul de undelemn Ghizon si cel de vin Tigris.
6 Cei drepti, ce traiau pe lume si ce nu si-au folosit puterea pentru acele lucruri, ci au infometat si au suferit pentru numele Domnului Dumnezeu, vor intra in acest oras al Domnului fara numar si masura.” Si cand am intrat pe poarta, am vazut in fata usilor orasului pomi care erau mari si foarte inalti, care n-au avut fructe ci numai frunze; si am vazut pe niste oameni imprastiati printere copaci, care au plans amarnic cand vedeau pe cineva ca intra in oras. Caci copacii i-au oprit pe ei sa intre, aplecandu-se si ridicandu-se din nou. Dar cand am vazut am plans pentru ei si am intrebat pe inger si am spus: Doamne cine sant acestia carora nu le este permisa intrarea in orasul lui Hristos? Iar el mi-a zis mie: “Acestia sant cei care au postit zi si noapte cu zel si-au practicat abstinenta, dar inimile lor n-au facut nimic pentru altii. Ei s-au slavit si laudat pe sine, dar n-au facut nimic pentru aproapele lor. Pe unii i-au intampinat cu prietenie, dar pe alti nu; si cui au vrut ei au deschis usile manastirilor; si daca au si facut bine cuiva, dupa aceea s-au ingamfat.” Si am zis: Doamne, ce atunci? Ii va impiedica mandria lor sa intre in orasul lui Hristos? Si ingerul mi-a raspuns si mi-a zis: “Mandria este este radacina tuturor slabiciunilor.”
7 Apoi ingerul m-a purtat si am plecat si m-a dus la raul de miere si l-am vazut acolo pe Iasia si Ieremia si Ezechiel, pe Amos, Mica si pe Zaharia, pe profeti mari si mici si m-au salutat in oras. Apoi am zis catre inger: Ce
cale este aceasta? Si mi-a raspuns: “Aceasta este calea profetilor. Orcine si-a necajit sufletul pentru cauza lui Dumnezeu, n-a facut-o din voia sa proprie si iesind din lume, este adus la Domnul Dumnezeu caruia i-a slujit. Apoi la porunca lui Dumnezeu, Mihail il conduce pe acela in oras in acel loc al profetilor, iar ei il saluta ca prieten si apropiat al lor, caci acela a facut voia lui Dumnezeu.”
8 Apoi m-a dus la locul unde era raul de lapte si acolo am vazut pe toti prunci pe care Irod i-a ucis, care au pierit pentru numele lui Hristos si ei m-au salutat.
9 Iar ingerul mi-a zis: “Toti care si-au pazit onoarea si puritatea, la iesirea lor din trup, sant predati lui Mihail, dupa ce au slujit Domnului Dumnezeu si ei sant adusi aici la prunci, iar ei ii saluta spunand: Voi santeti frati nostri si prieteni si asociati! Acolo vor primi in mostenire fagaduinta lui Dumnezeu.”
10 Si iarasi m-a luat si m-a dus in partea de nord a orasului, in locul unde era raul cu vin. Iar acolo l-am vazut pe Avram, Isac si Iacob, Lot si
Iov si alti sfinti si ei m-au salutat. Iar eu am intrebat si am zis: Doamne, ce loc este acesta? Si ingerul mi-a raspuns si mi-a zis mie: “Toti cei ce au dat ospitalitate strainilor, cand ies din lume, mai intai slujesc Domnului Dumnezeu, iar apoi sunt dati lui Mihail si pe calea lui sant adusi in oras, unde toti dreptii ii saluta, fii si fratii si zic catre ei: Deoarece ati fost umani si ospitalieri cu strainii, veniti, primiti mostenirea orasului lui Dumnezeu. Si fiecare om drept va primi bunul dar al lui Dumnezeu in oras, in acord cu propria comportare.
11 Si iarasi m-a purtat el la raul de undelemn, in partea de rasarit a orasului. Si am vazut acolo oameni ce se bucurau si cantau psalmi si am zis: Doamne cine sunt acestia? Dar ingerul mi-a raspuns: “Acestia sunt cei ce s-au dedicat lui Dumnezeu cu toata inima si nu au avut mandrie. Caci toti cei ce se bucura in Domnul Dumnezeu canta lui laude cu inima intreaga si sant adusi aici in acest oras.
12 Si m-a dus el in mijlocul orasului in apropiere de zidul al doisprazecilea. Acest loc era mai inalt decat celalalte si am intrebat si am zis: Este vreun zid in oras, care sa-l depaseasca pe acesta in cinste? Si mi-a raspuns ingerul si mi-a zis mie: “Al doilea este mai bun decat primul
si la fel si al treilea decat al doilea, fiindca fiecare il depaseste pe celalalt si asa in sus, pana la al doisprazecilea zid.
13 Si am zis: De ce doamne, unul depaseste pe celalalt in slava? Explica-mi mie. Apoi ingerul mi-a spus si mi-a zis: “Dintre toti care in ei au numai putina calomnie, s-au invidie, s-au mandrie, cate ceva este luat din slava lor, dealtfel ei sant in orasul lui Hristos. Priveste inapoia ta.”
14 Si m-am intors si am vazut tronurile din aur care erau asezate la mai multe porti, cu cate un om pe ele, ce aveau diademe din aur si giuvaiere; si am privit si am vazut in mijloc doisprezece oameni. Tronurile erau asezate in alt sir, fiind de o mare slava incat nimeni nu putea sa exprime maiestria lor; si am intrebat pe inger si am zis: Doamne cine sunt aceia ce vor sedea pe tronuri? Iar ingerul mi-a raspuns: “Acestea sant tronurile celor care au avut bunatate si pricepere in inima si au fost plini de dragul de Dumnezeu, iar in aceasta, ei ne stiind nici scripturile, nici prea multi psalmi, ci au luat aminte doar de un capitol ce cuprinde poruncile lui Dumnezeu si auzandu-le, le-au pazit cu mare atentie si au trait ca atare; si s-au aratat de o mare ravna in fata Domnului Dumnezeu.
15 Iar admirarea lor este peste toti sfinti in fata Domnului Dumnezeu, caci ei discutand unul cu altul, spun: Acesti oameni nevinovati, care nu inteleg nimic mai mult, cum au meritat ei asa mari si minunate haine si o astfel de glorie din cauza inocentei lor.”

Cap. IV

1 Si am vazut in mijlocul orasului un minunat si foarte inalt altar si acolo in fata altarului statea unul a carui fata stralucea ca soarele, care tinea in mana sa psaltirea si harfa si cantand zicea: “Aleluia!” De parca se cutremura tot orasul din temelie.
2 Si am intrebat pe inger si am spus: Doamne cine este acolo cu o astfel de putere? Iar ingerul mi-a spus: “Aceste este David, iar acesta orasul Ierusalim. Dar cand Hristos, imparatul vesniciei va veni in credinta imparatiei sale, atunci el va sta in fata-i si va canta toate cantarile si va replica in acelasi timp, ‘Aleluia’.” Si am zis: Doamne, de ce David singur canta inainte de ceilalti? Si ingerul mi-a raspuns si mi-a zis mie: “Fiindca Hristos Fiul lui Dumnezeu, sta la mana a dreapta a Tatalui sau si David va
canta psalmi in fata lui in cerul al saptelea, caci pre cum este randuit in Ceruri, asa si pe pamant, caci nu este permis fara David sa se aduca sacrificiu lui Dumnezeu, caci este nevoie ca el sa cante psalmi la vremea ofertei trupului si sangelui lui Hristos, caci precum va fi in ceruri, asa si pe pamant. “
3 Si am zis catre inger: Doamne , ce este ‘Aleluia’? Iar el mi-a zis: “Tu pe toate le cercetezi.” Si mi-a zis mie: “Aleluia este un cuvant din Ebraica, limba lui Dumnezeu si a ingerilor si ea inseamna aceasta: ‘Tecel.Cat.Marith.Macha’. Si am zis: Doamne, ce inseamna aceasta? Iar el mi-a raspus: “Aceasta inseamna, ‘sa-l binecuvantam toti laolalta’.” Si am zis: Doamne, oare si cei dotati in pacate vechi, fac in aceiasi fel? Iar ingerul mi-a raspuns, zicand: “Nu, dar orcine este abil, dar nu i-a parte la cantec; tu sti ca acela este un dispretuitor al cuvantului; si ar fi din mandrie si din necuviinta a nu-l binecuvanta pe Domnul Dumnezeu, Judecatorul sau.”

Cap. V

1 Iar dupa ce a terminat de vorbit cu mine, m-a condus afara din oras prin mijlocul pomilor si in afara locurilor acestea minunate si m-a asezat langa raul cu lapte si miere.
2 Apoi m-a condus la oceanul din care a fost facuta temelia Cerurilor si ingerul m-a intrebat si mi-a zis: “Intelegi tu ca vei merge afara de aici?” Si am zis: Da, doamne. Si mi-a mai zis mie: “Vino si urmeaza ma si-ti voi arata sufletele nelegiuitilor si a pacatosilor, ca sa sti cum arata acest loc.”
3 Si l-am urmat pe inger si el ma dus imprejurul apusului de soare si am vazut inceputul cerului, intemeiat pe un minunat rau de apa si am intrebat: Ce este acest rau de apa? Iar el mi-a raspuns: “”Acesta este oceanul ce inconjoara intreg pamantul.”
4 Si cand am ajuns catre ocean, am privit si acolo nu era lumina in acel loc, ci intuneric si jale si necaz; si am suspinat.
5 Si am vazut acolo un rau ce fierbea in flacari, iar in el erau o multime de barbati si femei, inmuiati in foc pana la genunchi; alti pana la brau; iar alti pana la buze; si altii pana sus la par.
6 Si am intrebat pe inger si am zis: Doamne, cine sunt acestia din raul de foc? Iar ingerul mi-a raspuns si mi-a zis mie: “Sunt cei ce nu sant nici calzi, nici reci, caci ei n-au fost gasiti nici printer numarul dreptilor, nici printer numarul nelegiuitilor. Caci acestia au petrecut viata lor pe pamant, uneori in rugaciuni, dar alte zile in pacate si slabiciuni si asa pana la moartea lor.”
7 Si am intrebat si am zis: Cine sant acestia, doamne, cei ce sunt inmuiati in foc pana la genunchi? Si el mi-a zis: “Acestia sant cei care iesind din biserica s-au dedat la vorbe desarte de tot felul. Cei ce sunt inmuiati pana la brau, sant aceia care primind trupul si sangele lui Hristos, au mers apoi si au pacatuit si nu s-au curatit de pacatele lor pana la moarte. Iar cei ce sunt in foc pana la buze, sunt cei care in biserica s-au barfit unul pe celalalt. Cei inmuiati pana sus la sprancenele lor, sant cei care si-au dat incuviintare intre ei, dar in ascuns au pregatit rele impotriva aproapelui lor.”
8 Apoi am vazut catre parte din nord un loc cu fel de fel de pedepse, care era plin de barbati si de femei, iar in preajma lor, un rau de foc. Si am privit si am vazut niste gropi foarte adanci, iar in ele multe suflete la un loc. Iar adancimea lor era de aproximativ trei mii de cubi; si i-am vazut suspinand si plangand, spunand: “Doamne, ai mila de noi”. Dar nimeni n-a avut mila de ei si l-am intrebat pe inger si i-am spus: Cine sunt acestia, doamne? Iar ingerul mi-a raspuns: “Sant aceia ce n-au nadajduit in Domnul si n-au putut fi mangaiati”.
9 Si am intrebat si am spus: Doamne, daca aceste suflete vor ramane asa inca treizeci, patruzeci de generatii, unul deasupra de altul, eu cred ca ei n-o sa mai aibe loc in acele gropi, decat daca se vor afunda in ele. Iar el mi-a zis: “Abisul n-are capat, mai mult este si o prapastie dedesupt, care este asa de afunda, incat o piatra aruncata acolo ii trebuie mai multe ore sa ajunga la capat. Astfel este abisul. Caci sufletele aruncate aici, cu incetul vor ajunge la temelie, dupa cinci sute de ani.
10 Dar cand am auzit aceasta, am bufnit in plans si am oftat pentru neamul omenesc. Iar ingerul mi-a raspuns si a zis catre mine: “De ce plangi? Esti tu mai indurerat ca Dumnezeu? Caci Dumnezeu este bun si stie despre aceste pedepse, caci el cu rabdare poarta neamul omenesc,
permitand fiecaruia in parte, dupa voia fiecaruia sa se caiasca in timpul vieti pe pamant”.
11 Si am mai privit o data spre raul de foc si am vazut acolo pe un om strangulat de ingeri, de paznici Tartarului, care aveau in mainile lor un trident de fier cu care strapungeau indestinele acelui batran si l-am intrebat pe inger: Doamne, cine este acel batran supus la astfel de chinuri? Iar ingerul mi-a raspuns: “Acela pe care tu il vezi a fost un preot, care nu si-a indeplinit misiunea sa asa cum se cuvine. Caci in timp ce a mancat si a baut si a pacatuit, apoi a dus oferte Domnului pe altarul sau sfant”.
12 Apoi, nu departe de acolo am vazut un alt batran, caruia patru ingeri rai l-au prins in graba si l-au inmuiat pana la genunchi in raul cu foc si l-au strivit cu pietre ca o furtuna si i-au ranit obrazul si nu i-au dat voie sa spuna: ‘Ai mila de mine’. Si l-am intrebat pe inger si mi-a zis el mie: “Acesta pe care tu il vezi, a fost episcop, insa el nu si-a indeplinit misiunea sa cum se cuvine; caci el a avut intradevar un mare renume, insa el n-a dat sfintenie celui ce la inzestrat cu aceasta in viata caci el n-a purtat judecata dreapta si n-a avut mila de vaduve si orfani. Dar acum plateste dupa ticalosiile si faptele sale.”
13 Si am mai vazut un om inmuiat pana la genunchi in raul de foc. Mainile lui au fost intinse si sangeroase si viermii au iesit din gura lui si din narile sale. Iar el a gemut si a plans si a strigat, spunand: “Ai mila de mine caci eu sufar mai mult decat ceilalti in pedepse.” Si am intrebat: Cine este acesta, doamne? Iar el mi-a raspuns: “Acesta pe care-l vezi tu, a fost deacon care a mancat ofertele si a comis nelegiuiri si n-a facut dreptate in fata lui Dumnezeu. De aceea fara incetare isi plateste acum faptele.”
14 Si am privit si am vazut pe un om langa el, care a fost dus in grabe si aruncat in raul de foc, in care a stat pana la genunchi. Iar ingerul care era prevazut al pedepsi a avut un brici stralucitor, cu care a taiat buzele acelui om si in acelasi timp si limba; si suspinand am plans si am intrebat: Doamne, cine este acesta? Iar el mi-a zis: “Acesta pe care il vezi a fost cititor si a citit oamenilor, dar el singur n-a pazit poruncile lui Dumnezeu. Iar acum plateste pedepsele sale”.
15 Si tot in acel loc, am mai vazut si un sir de gropi, iar in mijlocul lor o multime de barbati si femei pe care i-au devorat viermii. Am plans cu mare
suspin si am zis catre inger: Doamne, acestia cine sant? Iar el mi-a raspuns: “Acestia sunt aceeia ce au speculat cu bani pentru interes propriu si s-au increzut in bogatiile lor si nu in Dumnezeu, care i-ar fi crutat pe ei”.
16 Apoi iarasi am mai privit si am vazut un alt loc, care era foarte limitat si s-a facut acolo parca un zid din foc, iar pe el am vazut barbati si femei, spanzurati de limba si am intrebat: Cine sant acestia, doamne? Si mi-a zis mie: “Acestia sant din aceia ce au propovaduit Cuvantul lui Dumnezeu in biserica, fara a da atentie si fara a socoti pe Dumnezeu si ingeri sai. De aceea acuma sunt pedepsiti in mod deosebit.”
17 Si iarasi am privit si am vazut acolo o groapa, parca umpluta cu sange si am intrebat: Doamne, ce este locul acesta? Iar el mi-a zis: “Toate pedepsele se scurg aici in aceasta groapa.” Si am vazut barbati si femei scufundati pana la buze si am intrebat: Doamne, cine sant acestia? Iar el mi-a zis mie: “Acestia sunt vrajitorii care i-au fermecat pe barbati si femei si in felul acesta au facut imposibil pentru ei sa-si gaseasca pacea pana la moarte.” Si din nou am vazut barbati si femei, cu fete foarte negre in gaura cu foc si suspinand si plangand, am intrebat: Acestia cine sant, doamne? Iar el mi-a raspuns: “Acestia sant cei pacatosi si ce-au comis adulter, ce au avut nevestele lor si invers, nevestele ce-au comis adulter,
fiind casatorite. De aceea pedepsele lor sant permanente.”
18 Acolo am vazut fete imbricate in negru si patru ingeri inspaimantatori cu juguri de foc in maini. Si le-au legat ei pe ele de gat cu jugurile si le-au dus in intuneric si iarasi plangand, am intrebat: Doamne, cine sant acestea? Iar el mi-a zis mie: “Sunt acelea care au fost socotite fecioare, dar si-au pangarit fecioria, fara stirea parintilor lor. Din aceasta cauza, ele platesc de faptele lor deosebit, fara incetare.”
19 Si iarasi am vazut acolo pe un barbat si o femeie stand cu mainile si picioarele taiate, goi intr-un loc de ghiata si zapada, dar viermii ii sfasiau pe ei. Dar cand am vazut, am bufnit in plans si am intrebat: Cine sant acestia, doamne? Si mi-a raspuns el: “Acestia sant cei care au facut rau orfanilor si vaduvelor si celor saraci si n-au nadajduit in Domnul. De aceea ei isi platesc pedeapsa lor proprie, fara oprire.”
20 Si am privit si am vazut pe alti spanzurati peste un canal cu apa, iar limbile lor erau foarte uscate si multe fructe erau puse deoparte, dar ei nu
puteau sa le ajunga. Si am intrebat: Cine sant acestia, doamne? Iatr el mi-a zis: “Acestia sant cei ce s-au oprit din post inainte de vreme. De aceea acum platesc cu o astfel de pedeapsa fara incetare.”
21 Si am vazut alti barbati si femei suspendati in aer de sprancene si de par, iar un rau de foci infoca pe ei si am zis: Cine sant acestia, doamne? Si mi-a zis el mie: “Acestia sunt cei ce nu s-au impreunat cu sotii si sotiile lor, ci s-au dedat la adulter, de aceea platesc aceasta pedeapsa fara incetare.”
22 Si am mai vazut si alti barbati si femei ingropati in praf, iar fetele lor erau insangerate si erau pusi in gropi de catran si pietre si fugeau prin raul de foc. Si am intrebat: Doamne, cine sant acestia? Si el mi-a zis: “Acestia sant cei ce au savarsit ticalosiile din Sodoma si Gomora, barbat cu barbat. De aceea platesc fara incetare.”
23 Si am privit si am vazut barbati si femei imbracati in haine sclipitoare, a caror ochi erau orbi si au stat intr-o groapa de foc si am intrebat: Doamne, cine sant acestia? Iar el mi-a raspuns: “Acestia sant paganii care au dat pomana, dar n-au stiut de Domnul Dumnezeu. De aceea sant pedepsiti in mod deosebit, fara incetare.”
24 Si am privit si am vazut pe alti barbati si femei, pe o piramida arzatoare, iar fiare salbatice ii sfasiau in bucati si nu puteau spune: “Doamne, ai mila de noi”, ci am vazut ingerul pedepsitor, pedepsindu-i pe ei zicand: “Recunoaste judecata Fiului lui Dumnezeu! Caci ati fost instiintati, cand divina Scriptura va fost citita voua, dar voi n-ati acordat atentie. De aceea judecata lui Dumnezeu este dreapta, caci faptele voastre rele v-au adus la aceste pedepse.” Si am suspinat si am plans si am intrebat: Cine sant acesti barbati si femei, strangulati in foc si pedepsiti?
25 Si el mi-a zis mie: “Ele sant femeile ce au pangarit obiceiul lui Dumnezeu si au nascut prunci, iar aceia sunt barbatii ce s-au intinat cu ele; caci pruncii lor apeleaza la Domnul Dumnezeu si la ingerii pedepsitori, spunand: ‘Aparatine-ti pe noi de la parintii nostri, caci ei au pangarit obiceiul lui Dumnezeu. Ei au stiut numele lui Dumnezeu, insa n-au pazit porunca lui si ne-au dat de mancare la caini si ne-au calcat in picioare ca pe niste porci, iar pe altii i-au aruncat in rau’.
26 Iar acesti copii sant inmanati ingerilor din Tartar si nu sant supusi pedepselor ci ei ii duc intr-un loc spatios si de mila. Dar parintii lor sant strangulati si pedepsiti vesnic.”
27 Iar dupa aceasta am vazut barbati si femei imbracati in zdrente pline de catran si foc sulfuros, iar balaurii le muscau gaturile lor si umeri si talpile, iar ingerii cu coarne de foc, ii stramtorau si le astupau narile, spunandu-le: “Pentru ce n-ati stiut timpul potrivit ca sa va caiti si sa slujiti lui Dumnezeu?”
28 Si am suspinat si am plans si am spus: Vai omului! Vai pacatosilor! De ce v-ati nascut voi? Iar ingerul mi-a raspuns si mi-a zis mie: “De ce plangi? Esti tu mai indurerat decat Domnul Dumnezeu, care-le este binecuvantat pe vecie, care-le a hotarat judecata si care a dat fiecarui om sa aleaga binele s-au raul si sa faca dupa voia lui?”
29 Si iarasi am plans, mai vehement si mi-a zis el mie: “Plangi acum? Dar n-ai vazut pedepsele cele mai cumplite! Urmeaza ma si vei vedea pe aceia ale caror pedepse sunt de sapte ori mai mari decat acestea.”

Cap. VI

1 Apoi m-a dus spre nord, in locul tuturor pedepselor si m-a asezat deasupra unei fantani si am gasit-o pecetluita cu sapte pecete.
2 Iar ingerul ce-a fost cu mine, a ramas si a vorbit cu ingerul din acel loc: “Deschide gura fantanii, ca Pavel cel iubit de Dumnezeu, sa priveasca inauntru, caci putere i-a fost data lui sa vada toate pedepsele iadului.”
3 Apoi ingerul a zis catre mine: “Da-te la o parte, caci tu nu vei fi in stare sa suporti duhoarea acestui loc.”
4 Si dupa ce fantana a fost descisa a iesit de acolo un miros dezagreabil si foarte urat, depasind toate pedepsele. Si am privit in fantana si am vazut lava arzand in toate partile. Dar intrarea in fantana era asa de ingusta, ca putea intra doar un singur om.
5 Iar ingerul a raspuns si mi-a zis mie: “Daca cineva este trimis in aceasta fantana a abisului si ea va fi apoi pecetluita, scapare pentru acela nu va mai fi in fata Tatalui si a Fiului si a Duhului Sfant si a sfintilor ingeri.”
6 Si am zis catre el: Cine sant astia, doamne, care sant trimisi in aceasta fantana? Iar el mi-a zis mie: “Sant aceia care n-au marturisit pe Hristos ca
a venit in trup si pe Fecioara Maria, care l-a nascut pe el si care au mai spus ca painea Euharistiei si cupa binecuvantari, nu sant trupul si sangele lui Hristos.”
7 Am privit apoi dinspre nord spre vest si am vazut un vierme care niciodata nu se opreste si in acel loc era scrasnirea dintilor. Viermele era de un cubic de mare si avea doua capete. Si am vazut acolo barbati si femei in frig, scrasnind din dinti si am intrebat si am zis: Doamne, cine sant acestia, in acest loc? Iar el mi-a raspuns: “Acestia sant cei ce au spus de Hristos, ca nu a inviat din morti si ca el nu s-a inaltat la cer in trup.”
8 Si am intrebat si am zis: Doamne, aci nu este nici foc, nici caldura in acest loc? Iar el mi-a zis: “In acest loc nu este alceva nimic, decat frig si zapada.” Si din nou mi-a zis: “Chiar daca soarele ar rasari peste ei, ei nu s-ar incalzi, din cauza gerului excesiv al acestui loc inzapezit.”
9 Auzind aceasta, mi-am ridicat mainile si am plans cu suspin si am zis: Mai bine ar fi fost pentru noi cei pacatosi, daca nu ne-am fi nascut.
10 Dar cand m-au vazut cei din acele locuri pe mine plangand langa inger, au inceput si ei a plange, zicand: “:O Doamne Dumnezeule, ai mila de noi! Si dupa ce am vazut Cerul deschizandu-se si arhanghelul Mihail a coborat din cer, iar cu el o intreaga legiune de ingeri, venind la aceia ce erau pedepsiti.
11 Iar ei vazandu-l, au inceput a striga din nou cu lacrimi in ochi, spunand: “Ai mila de noi arhanghele Mihail, ai mila de noi si de neamul omenesc, caci din pricina rugaciunilor tale pamantul persista. Caci noi acum l-am vazut pe Fiul lui Dumnezeu si judecator. Pentru noi era cu neputinta a ne ruga, pana ce nu am ajuns in acest loc. Caci noi am auzit de judecata, de cand am venit de pe pamant, insa supararile si mintea lumeasca, nu ne-a lasat pe noi sa ne caim.”
12 Iar Mihail le-a raspuns si le-a zis: “Ascultati cand Mihail vorbeste! Eu sant cel ce sta in prezenta lui Dumnezeu, ora de ora. Precum viu este Domnul, in a carui prezenta stau eu, pentru o zi s-au o noapte, eu nu ma opresc din rugaciunile mele permanente, pentru neamul omenesc si ma rog pentru cei de pe pamant. Iar ei nu se opresc din nelegiuirile lor si din pacate si ei nu m-a ajuta pe mine in ce este bine, pana sant pe pamant.
13 Si timpul in care se cuvine sa va caiti, voi il folositi in desartaciune.
14 Insa eu intodeauna m-am rugat asa si acum il implor pe Dumnezeu ca el sa trimita roua si ploaie peste pamant si il voi proteja si ma voi stradui pentru acela pana nu va scapa de pedepsele judecatilor sale.
15 Unde sunt rugaciunile voastre? Unde este cainta voastra?
16 Voi v-ati irosit timpul de prisos, dar acum plangeti, si eu voi plange cu voi si ingerii ce sunt cu mine, la fel, impreuna cu preaiubitul nostru Pavel, caci poate milostivul Dumnezeu se va indura si va va da usurare.”
17 Si cand au auzit ei aceste spuse, au strigat mai tare si au plans mult, spunand cu toti laolalta: “Ai mila de noi Fiul lui Dumnezeu.” Iar eu Pavel am suspinat si am zis: Doamne Dumnezeule, ai mila pentru faptele mainilor tale, ai mila de fii oamenilor, ai mila de propria ta asemanare.
18 Si am privit si am vazut Cerul miscandu-se asemeni unui copac batut de vant, iar ei deodata s-au aruncat cu fata la pamant inaintea tronului si am vazut douazeci si patru de batrani si patru fiare slujindu-I lui Dumnezeu. Si am vazut altarul si voalul si tronul si toti s-au bucurat, iar un fum de miros placut s-a ridicat in jurul altarului din tronul lui Dumnezeu si am auzit glasul unuia ce spunea:
19 “Pentru ce motiv va rugati voi catre ingeri si catre providenta noastra?” Dar ei au plans si au zis: “Noi ne-am rugat fiindca am vazut minunata bunatate a neamului omenesc.”
20 Iar dupa aceasta, l-am vazut pe Fiul lui Dumnezeu coborand din Cer, cu o diadema pe capul sau. Iar cand cei pedepsiti l-au vazut, au strigat cu toti laolalta: “Ai mila de noi, Fiu al Celui Prea Inalt Dumnezeu, caci tu esti cel ce-a daruit cerul si pamantul, ai mila de noi, caci vazandu-te, noi ne-am usurat.”
21 Si o voce s-a auzit de la Fiul lui Dumnezeu, zicand, toturor celor pedepsiti: “Ce fapte ati facut voi, de-mi cereti mie a va usura? Sangele meu s-a scurs de dragul vostru si nici atunci nu v-ati cait; de dragul vostru am purtat cununa de spini, pentru voi am fost palmuit peste obraji si nici asa nu v-ati cait. Rastagnit pe cruce am cerut apa, dar ei m-au dat otet amestecat cu fiere, cu lancia m-au strapuns in partea dreapta. Din cauza mea, mi-au omorat slujnici mei, profetii si dreptii si in toate acestea, v-am dat oportunitate de-a va cai, dar voi n-ati vrut.
22 Acum totusi de dragul lui Mihail Arhanghelul, al legamantului meu si a ingerilor care sant cu el si si de dragul lui Pavel, preaiubitul meu, pe care
nu-l voi intrista si pentru duhovnici vostri de pe lume ce presteaza oferte si de dragul fiilor vostri, caci poruncile mele sunt cu ei si mai mult pentru bunatatea mea – de ziua Invieri mele, va ofer voua celor in pedepse o zi si o noapte de vesnica usurare.”
23 Si au strigat cu toti, spunand: “Noi te binecuvantam pe tine, Fiul lui Dumnezeu, fiindca ne-ai daruit noua usurare pentru o zi si o noapte. Caci o zi pentru noi e mai mult decat toate zilele vieti noastre de pe pamant, caci daca noi am fi stiut cu claritate ca aceste lucruri ne vor astepta, noi n-am fi pacatuit si n-am fi facut rele. Caci la ce bun ne-a folosit noua ca am trait pe pamant? Caci acolo mandria noastra cuprinzatoare s-a ridicat din gura noastra, impotriva aproapelui nostru. Dar aici chinurile noastre si viermii care sunt sub noi, sunt mai rele pentru noi decat pedepsele (…lipseste).”
24 Cand au zis ei aceasta, ingeri rai si imputerniciti pentru pedepse, fiind suparati pe ei, au zis: “Cat de lung ati plans si vaitat? Caci voi n-ati aratat mila. Acestea sunt intradevar judecatile lui Dumnezeu pentru cei ce n-au mila. Oarecum ati primit acest mare dar o zi si o noapte de usurare in ziua Domnului, de dragul lui Pavel, preaiubitul lui Dumnezeu, care a coborat la voi.”

Cap. VII

1 Iar dupa aceasta, ingerul mi-a spus mine: “Le-ai vazut pe toate?” Si am zis: Da, doamne. Si mi-a zis el mie: “Urmeaza-ma si te voi conduce in Paradis, iar dreptii de acolo te vor vedea, caci ei vor sa te intalneasca si sa exalte de bucurie.”
2 Indemnat, apoi de Duhul Sfant, eu l-am urmat pe inger, iar el m-a transferat in Paradis si mi-a zis: “Acesta este Paradisul, unde Adam si nevasta sa au pacatuit.”
3 Si am intrat in paradis si am vazut originea apelor, unde ingerul mi-a facut semn cu mana si mi-a zis mie: “Vezi, “ a zis el “apele, caci acesta este raul Pizon, care-le inconjoara intreaga tara Evila, iar acesta este Gizon, care-le inconjoara intreaga tara a Egiptului si Etiopiei. Iar acesta este Tigris, opus Asiriei, iar acesta este Eufratul, a carui ape scalda Mesopotamia.”
4 Si mergand mai departe, am vazut pomul din a carui radacina curgeau apele, fiind sursa celor patru rauri.
5 Iar Duhul lui Dumnezeu s-a odihnit acolo, peste acel pom si cand Duhul sulfa si apele curgeau.
6 Si am zis: Doamne, oare acest pom face singur ca apele sa curga? Iar el mi-a zis mie: “La inceput, inainte de Cer si pamant, toate au fost nevazute. Iar Duhul lui Dumnezeu a plutit pe ape. Dar de cand porunca lui Dumnezeu a adus lumina in Cer si pe pamant, Duhul sau odihneste peste acest pom. De aceea cand Duhul sulfa, apele curg din pom.”
7 Si m-a luat el de mana si m-a condus la Pomul Intelepciuni a binelui si raului si a zis: “Acesta este pomul prin care moartea a intrat in lume, din care Adam primind de la nevasta sa, a mancat iar moartea a venit in lume.” Si mi-a aratat un alt pom in mijlocul Paradisului si mi-a zis: “Acesta este Pomul Vieti.”
8 Pana inca am admirat pomul, am vazut o fecioara venind de la distanta si doua sute de ingeri cantand imnuri in fata ei si am intrebat: Doamne, cine este aceasta ce vine intr-o astfel de slava? Si el mi-a raspuns: “Aceasta este Fecioara Maria, Maica Domnului.”
9 Iar cand s-a apropiat, ea m-a salutat si a zis: “Salutari tie, Pavel, de la Dumnezeu si ingeri si de la oamenii iubiti. Caci toti sfinti l-au implorat pe fiul meu Iisus, Domnul meu, ca ei sa te poata vedea inainte ca tu sa te indepartezi din lume. Iar Domnul le-a raspuns lor: Asteptati si aveti rabdare, inca putin si voi il veti vedea pe el si va fi cu voi pe vecie. Dar ei iarasi i-au zis lui: Nu ne intrista pe noi, caci noi vrem sa-l vedem pana este in trup, caci prin el numele tau a fost mult prea slavit in lume si noi am vazut, cum el pe toate le-a implinit, mici si mari. Caci de la cei ce vin aici am aflat, cand i-am intrebat: Cine este, cine va purtat pe lume? Iar ei ne raspund noua: Este un om in lume a carui nume este Pavel. El il propovaduieste pe Hristos in spusele sale si noi credem, caci prin puterea cuvintelor sale multi au ajuns in Imparatie.”
10 Pe langa aceasta, toti sfinti sunt in urma mea, asteptand sa te intalneasca. Dar iti spun Pavel, ca eu am venit prima, ca sa-I intalnesc pe acela ce fac voia Fiului meu Domnului Iisus Hristos. Eu merg intodeauna prima sa-i intalnesc si nu-i las pana ce nu-l intalnesc pe iubitul meu Fiu.”
11 Pana ce spunea ea, am vazut venind de la distanta trei oameni foarte frumosi, in aparenta asemeni lui Hristos, cu niste aluri sclipitoare si cu ingeri lor. Si am intrebat: Cine sant acestia, doamne? Iar el mi-a raspuns: “Oare tu nu-I cunosti?” Si am zis: Acestia sant parintii poporului, Avram, Isac si Iacob.
12 Iar cand s-au apropiat de mine, ei m-au salutat si mi-au zis: “Salutari Pavel, prea iubit de Dumnezeu si oameni. Binecuvantat este cel ce indura violenta de dragul Domnului.”
13 Si Avram mi-a raspuns si a zis:”Acesta este fiul meu Isac si Iacob, ai mei preaiubiti. Caci noi l-am stiut pe Domnul si l-am urmat. Binecuvantati sant toti cei ce cred cuvintelor tale, ca sa poata mosteni Imparatia lui Dumnezeu prin fapte, renuntare si sfintenie si umilinta, iubire si marinimie si lupta dreapta in Domnul. Caci si noi deasemenea am fost devotati Domnului de care tu propovaduiesti. De aceea legamantul nostru este sa asistam si sa slujim tuturor sufletelor care ii dau lui crezare, la fel cum parintii slujesc fiilor lor.”
14 Si pana ce ei inca vorbeau, am vazut pe alti doisprazece venind de la distanta si am intrebat: Cine sant acestia, doamne? Iar el mi-a raspuns: “Acestia sant patriarhi.” Si ei au urcat si m-au salutat si au spus: “Salutari Pavel, preaiubit al lui Dumnezeu si de oameni. Domnul nu ne-a intristat pe noi, ca noi sa te vedem pe tine, pana inca esti in trup, inainte ca tu sa parasesti lumea.” Si in acord cu ordinea lor, fiecare si-a spus numele sau, de la Ruben la Veniamin si Iosif a zis catre mine: “Eu sant unul care a fost vandut si iti spun Pavel, ca pentru toate ce mi-au facut fratii mei mie, eu nu i-am urat pe ei, nici toate faptele lor mincinoase catre mine. Nici nu i-am indurerat in vreun fel pentru acel motiv de dimineata pana seara. Binecuvantat este acela care de dragul Domnului a fost injosit in ceva si a indurat, caci Domnul ii va plati lui de multe ori, dupa ce va parasi lumea.”
15 Si pana ce el inca vorbea, am vazut un alt minunat om venind de la distanta, iar ingeri sai au cantat imnuri si am intrebat: Cine este acesta, doamne? Si el mi-a zis: “Oare nu-l sti pe el?” Si am zis: Nu, doamne. Si el mi-a zis: “Este Moise, caruia Dumnezeu i-a dat Legea.” Si cand s-a apropiat el a inceput pe loc a plange, iar apoi m-a salutat pe mine si am zis catre el: De ce plangi, caci am auzit ca tu pe toti i-ai intrecut in umilinta? Iar el mi-a raspuns si a zis: “Plang asupra celor ce i-am sadit cu
necaz, fiindca roadele lor sant sterpe si nici unul din ei n-a progresat. Si am vazut ca toate oile pascute de mine s-au imprastiat si au ajuns a fi fara pastor si toate pe cate le-am indurate pentru fii lui Izrael, acum au ajuns fara valoare si cate fapte am facut printre ei si ei n-au inteles. Sant surprins ca straini si netaiati imprejur si inchinatorii la idoli s-au convertit si au intrat sub juramantul lui Dumnezeu, dar Izrael n-a intrat.
16 Si iti las tie frate Pavel, caci de la vremea de cand poporul l-a rastagnit pe Iisus, de care tu propovaduiesti, ca Tatal, Dumnezeul tuturor, care-le mi-a dat Legia si Mihail si toti ingerii si arhanghelii si Avram, Isac si Iacob si toti drepti, au plans pentru Fiul lui Dumnezeu caci a fost rastagnit pe cruce. Si toti sfinti m-au privit atunci pe mine, spunand: Vezi Moise ce-au facut acei fii ai tai, Fiului lui Dumnezeu. De aceea tu esti binecuvantat Pavel si binecuvantati sant acele generatii si poporul care a dat crezare spuselor tale.”
17 Si pana inca mai vorbea el, alti doisprazece au venit si cand m-au vazut, au zis: “Esti tu Pavel, laudat in Cer si pe pamant?” Iar primul din ei a zis:”Eu sant Isaia, a cui cap l-a taiat Manase cu un fierastrau de lemn.” Si al doilea deasemenea a zis:: “Eu sant Ieremia, cel ucis cu pietre de fii lui Izrael.” Si al treilea a zis: “Eu sant Ezechiel, pe care fii lui Izrael l-au aruncat peste stanci de pe munte, pana ce mi-au zburat creeri, caci noi le-am indurate pe toate acestea, ca sa-i salvam pe fii lui Izrael; caci dupa aceste pedepse comise asupra mea, m-am aruncat cu fata la pamant inaintea Domnului, rugandu-ma pentru ei in genunchi, pana la ora a doua a Zilei Domnului, pana ce Mihail a venit si m-a ridicat de jos. Binecuvantat esti tu Pavel si binecuvantat este poporul care a dat crezare prin tine.”
18 Dupa ce au trecut acestea, am vazut pe altii cu niste fete splendide si am intrebat: Cine sant acestia, doamne? Iar el mi-a zis: “Acesta este Lot care-le a fost gasit a fi drept in Sodoma.” Cand el m-a vazut pe mine, s-a bucurat si urcand la mine, m-a salutat si mi-a zis: “Binecuvantat esti tu Pavel si generatiile carora tu le-ai slujit.” Si am intrebat si am zis catre el: Tu esti Lot, care-le ai fost gasit a fi drept in Sodoma? Iar el a zis: “Eu am primit pe ingeri in casa mea ca fiind straini, iar cand oamenii din oras au vrut sa-i violeze, eu le-am oferit lor pe cele doua fecioare, ficele mele, care n-au cunoscut barbat si le-am dat lor spunand: Folositiva-ti de ele cum veti dori, dar lasati in pace pe acesti oameni, caci sant oaspeti in
casa mea. Trebuie sa avem in vedere, prin urmare, ca orice am face pentru Dumnezeu, el ne va intoarce noua inzecit. Binecuvantat esti tu Pavel si binecuvantat este neamul care ti-a dat tie crezare.”
19 Dupa ce a terminat el de spus, am vazut venind de la distanta, un alt om cu o fata foarte frumoasa zambind, iar ingeri lor cantau imnuri. Si am zis ingerului ce era cu mine: Oare toti drepti au ingeri in compania lor?
20 Iar el mi-a raspuns: “Fiecare inger are propriul sa inger care il ajuta si canta imnuri si ei sant nedespartiti.” Si am zis: Cine este acesta, doamne? Iar el mi-a zis: “Acesta este Iov.”
21 Si s-a apropiat el si m-a salutat si a zis: “Frate Pavel, tu ai o mare onoare la Dumnezeu si la oameni. Eu sant Iov care a suferit mult, timp de treizeci de ani, pana ce ranile nu mi s-au vindecat. La inceput, supararea ce-a iesit din trupul meu, a fost ca un graunte de grau, in ce-a de-a treia zi ea a fost ca un magar impielitat, iar viermii ce-au iesit din ranile mele, erau ca degetele de lungi. Si diavolul mi-a aparut mie si a treia oara mi-a zis: Spune un cuvant impotriva Domnului si vei muri. Iar eu am zis: Daca este voia lui Dumnezeu ca eu sa sufar pana la moarte, eu nu voi inceta sa laud pe Domnul Dumnezeu si voi avea mai mare rasplata. Caci eu stiu ca necazurile acestei lumi, nu este nimica in comparatie cu consolarea, ce va urma pe lumea cealalta. De aceea Pavel, tu esti binecuvantat si binecuvantat este norodul care-le a crezut tie.”
22 Apoi pana ce el inca spunea, un alt om a venit de la ditanta, strigand si spunand: “Binecuvantat esti tu Pavel si eu sant binecuvantat, caci te-am vazut pe tine, preaiubitul lui Dumnezeu.” Si l-am intrebat pe inger: Cine este acesta, doamne? Dar el mi-a raspuns: “Acesta este Noe, din timpul potopului.” Si imediat ne-am salutat unul pe celalalt si cu mare bucurie, el mi-a zis: “Tu esti Pavel, cel preaiubit de Dumnezeu.” Si l-am intrebat pe el: Cine esti tu? Iar el mi-a zis: “Eu sant Noe, care am trait in timpul potopului si iti spun Pavel, ca am petrecut o suta de ani pentru a construi arca; timp in care nu mi-am coborat camasa pe care am purtat-o, nici nu mi-am taiat parul de pe cap. Mai mult, mi-am dat silinta si m-am abtinut de a ma impreuna cu nevasta mea si in acei o suta de ani, parul de pe capul meu n-a crescut, nici hainele mele nu s-au murdarit.
23 Si i-am implorat pe oamenii din vremea aceea si le-am zis: Caitiva-ti, caci un potop de ape va veni asupra voastra! Dar ei au ras si mi-au
batjocorit vorbele si mi-au zis: Aceasta vreme, este mai de graba pentru cei ce se veselesc si pacatuiesc dupa plac, caci noua ne este posibil sa pacatuim cat vrem. Caci Dumnezeu nu vede si nu stie ce-am facut noi si potopul de ape, sigur nu va veni pe aceasta lume.
24 Si ei nu s-au oprit de la pacatele lor, pana ce Dumnezeu nu a nimicit toata faptura in carne si oase.
25 Insa acum. Dumnezeu poarta grija mai mare pentru un drept, decat pentru o generatie intreaga de nelegiuiti. De aceea tu Pavel, esti binecuvantat si binecuvantat este poporul care ti-a dat tie crezare.”
26 Si am privit si am vazut pe altul care i-a intrecut pe toti, fiind foarte frumos, iar eu am zis catre inger: Cine este acesta, doamne? Si el mi-a zis: “Acesta este Adam, parintele tuturor.”
27 Si cand a urcat el la mine, m-a salutat cu bucurie, apoi mi-a zis: “Imbarbateaza te Pavel, prea iubit de Dumnezeu, tu care pe multi i-ai adus a lupta in Dumnezeu si la cainta, dupa cum si eu m-am cait si am primit slava de la Atotmilostivul Dumnezeu.”

Cap. VIII

1 Eu Pavel, mi-am venit in fire si am stiut si am inteles ca ce am vazut am scris pe un valatuc. Dar pana am trait nu am avut odihna sa revelez toate aceste mistere, dar am scris totul si am depus acest valatuc, sub peretele casei acelui credincios, la care am stat in Tarsus, oras in Cilicia. Iar dupa ce am fost eliberat de aceasta viata trecatoare, am stat in fata Domnului, iar el astfel mi-a zis: “Pavel, ti-am aratat totul tie, ca tu sa pui acele lucruri sub zidul casei? Mai degraba trimite si reveleaza, ca oameni sa poata citi si sa se intoarca pe calea adevarului, ca sa nu ajunga la aceste chinuri inversunate.” Si asa aceasta revelatiune a fost gasita.

Traducere din engleza
Pompiliju Sfera

Scrisoarea Mareșalului Ion Antonescu către Wilhelm Filderman, Președintele Comunităţii Evreiești din România

Postat in Crimele comunismului, Evreii în România, Holocaust, Personalităţi române despre jidani, trădare. Destainuit martie 3, 2011

filderman

DOMNULE FILDERMAN

În două petiţii succesive îmi scriţi ,,de tragedia zguduitoare,, şi mă ,,imploraţi,, în cuvinte impresionante, reamintind de ,,conştiinţă,, şi de ,,omenie,, şi subliniind că sânteţi ,,dator,, să apelaţi ,,la mine,, şi ,,numai,, la mine, pentru evreii din România, care sânt trecuţi în ghetouri pregătite pentru ei pe Bug.
Pentru a amesteca tragicul în intervenţia Dvs., subliniaţi că această măsură ,,este moartea, moartea, moartea fără vină, fără altă vină, decât aceea de a fi evrei,,.
Domnule Filderman, nimeni nu poate să fie mai sensibil ca mine la suferinţele celor umili şi fără apărare. Înţelegem durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia să înţelegeţi şi Dvs., toţi la timp, pe a mea, care era aceea a unui neam întreg.
Vă gândiţi, v-aţi gândit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei şi ce se petrece astăzi, când zi de zi şi ceas de ceas plătim cu mărinimie şi sânge, cu foarte mult sânge, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reîntoarcere şi ne-au tratat de la Nistru pînă la Odessa și pe meleagurile Mării de Azov?
Dar potrivit unei tradiţii, voiţi să vă transformaţi şi de astă dată din acuzaţi în acuzatori, făcându-vă că uitaţi pricinele care au determinat situaţiile pe care le plângeţi. Să-mi daţi voie să vă întreb şi prin Dvs. să întreb pe toţi coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atât mai frenetic cu cât suferinţele şi loviturile primite de noi erau mai mari.
Ce-aţi făcut Dvs., anul trecut când aţi auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia şi Bucovina, au scuipat ofiţerii noştri, le-au smuls epoleţii, le-au rupt uniformele şi când au putut au omorât mişeleşte soldaţii cu bâte. Avem dovezi.
Aceiaşi ticăloşi au întâmpinat venirea trupelor sovietice cu flori şi au sărbătorit cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare.
În timpul ocupaţiei bolşevice, aceia pentru care vă înduioşaţi astăzi au trădat pe bunii români, i-au denunţat urgiei comuniste şi au aduns şi doliul în multe familii româneşti.
Din pivniţele Chişinăului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor noştri, care au fost astfel răsplătiţi fiindcă 20 de ani au întins o mînă prietenească acestor fiare ingrate.
Sînt fapte ce se cunosc, pe care le cunoaşteţi desigur şi Dvs. şi pe care le puteţi afla în amănunt.
V-aţi întrebat Dvs. de ce şi-au incendiat evreii casele înainte de a se retrage? Vă puteţi explica de ce în înaintarea noastră am găsit copii de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade?
V-aţi întrebat cîţi din ai noştri au căzut omorâţi mişeleşte de coreligionarii Dvs., cîţi din ei au fost îngropaţi înainte de a fi morţi? Voiţi şi în această privinţă dovezi, le veţi avea.
Sânt acte de ură, împinsă până la nebunie, pe care evreii Dvs. au afişat-o împotriva poporului nostru tolerant şi ospitalier, dar astăzi demn şi conştient de drepturile lui.
Drept răspuns la mărinimia cu care au fost primiţi în mijlocul nostru şi trataţi, evreii Dvs., ajunşi comisari sovietici, împing trupele sovietice în regiunea Odessei printr-o teroare fără seamăn, mărturisită de prizonierii ruşi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca nouă pierderi.
În regiunea Mării de Azov, trupele noastre retrăgându-se temporar şi-au lăsat câţiva ofiţeri şi soldaţi răniţi pe loc. Când au reluat înaintarea şi-au regăsit răniţii mutilaţi îngrozitor.
Oamenii care puteau fi salvaţi şi-au dat ultimul suspin în chinuri groaznice.
Li s-au scos ochii, li s-au tăiat limba, nasul şi urechile.
Îţi dai, Domnule Filderman, seama de spectacol?
Te îngrozeşti? Te înduioşezi?
Te întrebi, de ce atâta ură, din partea unor evrei ruşi cu care nu am avut niciodată nimic de împărţit.
Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs.
Nu vă înduioşaţi, dacă aveţi cu adevărat suflete, de ceea ce nu merită, înduioşaţi-vă de ceea ce merită.
Plângeţi cu mamele care şi-au pierdut în astfel de chinuri copiii sau cu aceia care şi-au făcut şi lor şi vă face şi Dvs atâta rău.

MAREŞAL ANTONESCU
19.X.1941
P.S. Un soldat rănit din P. Neamţ a fost îngropat de viu din ordinal şi sub ochii comisarilor sovietici jidani, deşi nenorocitul implora să nu-l îngroape, arătându-le că are 4 copii.

Cu ce drept ne ţineţi în robie?

Îi rog pe reprezentanţii vlahilor sau cărturarii ori guvernanţii de la Belgrad şi Sofia să ne comunice o carte mai importantă publicată în limba „vlahă”, indiferent cât ar fi de veche. Este important să ne indicaţi autorul, titlul anul şi editura pentru că, sincer vorbind, numai eu am scris vreo 5 cărţi de folclor de la românovlahii din Serbia şi Bulgaria şi n-am dat până acum de vreo carte sau abecedar sau măcar un cuvânt vlăhesc. Ar fi interesant să ne spuneţi prin ce găuri aţi descoperit această nouă limbă despre care au scris zeci sau chiar sute de învăţaţi străini, români, sârbi, bulgari, greci sau alţii. Şi toţi ştiu că vorba „vlah” este o poreclă. Noi, românii, avem o singură poreclă: cea de „vlahi”, pe când sârbii au mai multe porecle: unii le zic „servieni”,de la cuvântul „slugă” la avari şi apoi la creştini; alţii le zic „cal verde şi sârb cuminte”. Dacă omenirea va scrie vreodată o enciclopedie despre sârbi să nu uite că ei au izbutit să descopere în secolul XXI limba vlahă care de fapt a ajuns până în zilele noastre să n-aibă o carte publicată pe placul sârbilor. Ne aflăm în faţa unei minunăţii ca şi când acum, aici, la Jagubiţa şi la Zlot s-ar fi descoperit o altă naţie care vorbeşte limba vlahă în toată Peninsula Balcanică, din Carpaţi până la Dunăre şi de la Dunăre până la Marea Egee. Puteţi să daţi publicităţii un răspuns valabil, studiat şi de cărturari lingvişti ca să afle şi ţările din Europa pentru că văd că noi cei care am scris zeci de cărţi nu ştim nimic, în timp ce cărturarii „adevăraţi”, care nu şi-au vândut pe bani sufletul, sunt ascunşi pe la târlele şi stânele ciobanilor din părţile amintite. Eu, care cunosc problema şi pe care am studiat-o cel puţin 70 de ani, încă n-am auzit că pe faţa pământului ar exista o limbă vlahă pe care numai sârbii o cunosc şi de aceea am vrea să ne înveţe şi pe noi vlahii din stânga şi dreapta Dunării asemenea minunăţii. De aceea insistăm să studiaţi problema şi să ne deschideţi şi nouă capetele, că ale dvs. sunt prea mari şi cu greu poartă atâta prostie. Oare să n-aveţi o leacă de respect faţă de poporul sârb, să nu fiţi obraznici şi să vă duceţi la tratament că poate dă cineva de vindecă cea mai mare prostie din lume.
Ce recunoştinţă avem noi de la „prietenii” noştri sârbi? Ei nu şi-au dat sângele şi nici sufletul pentru vreun câştig românesc în vreun război cu turcii sau alte popoare deşi aveau pretenţia ca România să-i apere şi să-i ocrotească ca pe un neam ales de Dumnezeu şi aşezat chiar în inima Balcanilor, încât să fie prezenţi în toate războaiele şi scandalurile din mijlocul Balcanilor. Ne întrebăm dacă românii din sudul Dunării dintre Morava-Timoc din Serbia şi cei dintre Timoc, Dunăre şi Marea Neagră au avut mai multe pagube ori foloase de la sârbi sau de la turci? De la turci avem dovezi că s-au purtat mai omeneşte cu ginta vlahilor sau rumânilor din sudul Dunării pentru că le-a permis să aibă o provincie autonomă numită Margina, în partea de Miazăzi a Dunării. Această provincie autonomă este legată de o legendă. Se spune că Prima Soţie din haremul Sultanului, în jurul anilor 1536, s-ar fi îmbolnăvit foarte grav şi se părea că nu mai are scăpare. Atunci Sultanul a dat de ştire în imperiu că dintre toate popoarele din Împărăţia Turcească, dacă se va găsi un lecuitor, care s-o vindece pe iubita lui soţie, poporul aceluia va fi liber, scutit de biruri şi cu autonomie teritorială, condusă de principi sau cneji de-ai locului; încât atunci s-a înfiinţat, dincolo de Turnu-Severin, peste Dunăre, provincia Margina cu vlahi care vorbeau româneşte că pe atunci limba „vlahă” nu exista. (Abia acuma o inventează sârbii) Prin urmare, vindecătorul a fost un rumânovlah, ca atare, în fruntea provinciei s-au întărit, de către Sultan prin „Kanun name” principi sau cneji de sânge românesc din dinastia Karapancea şi Crăciun.
Deci, în jur de 300 de ani românii din Timoc, partea stângă, s-au bucurat de toate drepturile posibile, ultimii principi fiind Mişu Karapancea şi soţia lui Sara, la curtea cărora, de la Negotin, (casele se văd şi astăzi) venea din Bosnia şi Vuk Ştefan Karagici (din acelaşi neam cu Mişu Karapancea) care era când vameş, când judecător.
Un cărturar care vrea să cunoască adevărul trebuie să se întrebe: cum de s-a desfiinţat Provincia Autonomă Margina şi cine a desfiinţat-o? Esenţialul problemei este acela că Serbia nu exista ca stat în anul 1804, doar Rusia o recunoştea. Iar Karagheorghe – căpetenia sârbilor(care, desigur, după nume se vede că se trăgea din neam de aromâni) i-a propus lui Karapancea să intre în comitetul sârbesc de război care, astfel era alcătuit din 3 persoane: Karagheorghe, Mişu Karapancea şi Milenko Stoicovici. În răscoală, principele românilor, Karapancea, a intrat cu o armata şi 6 tunuri împotriva turcilor, în timp ce Karagheorghe avea doar 3 tunuri. Aproape toate bătăliile cu turcii au avut loc pe pământul românesc pe care locuiau rumânii porecliţi de sârbi, bulgari, ruşi, unguri şi alţii –„vlahi” sau „olahi”. Şi la toate bătăliile au participat Tudor Vladimirescu şi fratele lui Pavel. Pavel care conducea o armată de 5000 de cavalerişti-panduri olteni a participat la bătălia de la Mălainiţa iar Tudor Vladimirescu în bătălia de la Cladova împreună cu sârbul Petar Dobrneaţ.
Sârbii, nu se ştie din ce motive, au fost înfrânţi de către turci şi văzându-se hăituiţi de aceştia, s-au gândit să se mute cu toţii în Rusia (1813), de aceea Karagheorghe a dat o fugă până la Praga la Ţarul Alexandru al III-lea ca să-i ceară sprijin la Împăratul Austriei să poată să se mute cu toţi sârbii pe Volga de unde au venit. Împăratul Austriei n-a admis mutarea, însă sârbii, în grupuri, grupuri s-au mutat, în parte, în zona lacurilor din apropierea Volgăi unde s-a născut o nouă ţară numită şi azi Novaia Srbia (Serbia Nouă). Îniţiativa lui Karagheorghe de a-i muta pe sârbi în Rusia se presupune că ar fi putut să fie una din învinuirile venite de la Miloş Obrenovici – un răsculat bogat al sârbilor care era negustor de porci şi sare pe care le cumpăra din Moldo-Vlahia şi le vindea în Serbia. De aceea Karagheorghe a căzut în dizgraţia sârbilor, a lui Miloş Obrenovici, care a plătit unui fin de-al acestuia o crimă oribilă rămasă nepedepsită, anume aceea că la întoarcerea din Cehia a lui Karagheorghe, care a venit la rudele sale şi s-a culcat sub un nuc, finul său i-a tăiat capul cu toporul în timp ce dormea. Unii cred că sârbilor nu le-a convenit să aibă căpetenie în răscoală un aromân. Nu avem probe decât în poezia populară sârbească că liderul sârbilor purta nume aromânesc(Karagheorghe). Avem o singură probă într-o poezie populară din colecţia lui Vuk Ştefan Karagici(şi el aromân după nume). În poezie se vorbeşte despre un incendiu pe care Karagheorghe l-a provocat unui turc, unde era paznic l-a turma de porci. Despre acest eveniment îmi amintesc:
„Ovo je delo/ ono vlaşe, cod Fazli Başe.” „Aceasta este isprava acelui vlah(român) de la Fazli Başa”.
Am fost robi la goţi, la ostrogoţi, la ruşi, la turci şi la austrieci, dar nici una dintre aceste naţiuni nu s-a coborât până acolo, în neruşinare şi nesimţire umană ca să tăgăduiască originea noastră etnică, cum au făcut-o sârbii care, pentru a justifica prigoana împotriva românilor din Timoc, precum şi a aromânilor din Macedonia au născocit teoria că suntem venetici pe acest pământ, iar ei sunt proprietarii de drept. Asta o să vedem noi când o veni ziua să-i întrebăm cu ce drept au venit şi ne-au ocupat pământul şi ne-au prigonit ca să ne uitam limba, strămoşii, credinţa în Dumnezeu.

Cristea Sandu Timoc

Sfanta mucenita Eufemia

Sant putine date care vorbesc despre sfanta. Este cunoscut faptul ca ea era fiica unui cetatean cu reputatie din Calcedon, din apropiere de Constantinopol.
Fiind crestina, in 304 anul, pe vremea lui Diocletian a fost inchisa si torturata, iar cele din urma, aruncata la lei, care nu au devorat-o.
Se considera ca a murit de la zgariturile unui urs sau leu, ca martira pe 16 septembrie 304. Bine credinciosi crestini au salvat trupul ei, care mai tarziu a fost dus la Constantinopol, unde Imparatul Constantin ridica o biserica in cinstea ei.

1024px-Saint_Euphemia,_left_Mural,_Rovinj,_Croatia_2006-08-28

Moastele sfintei au ramas acolo timp de 800 de ani. Dupa venirea la putere a iconoclastilor, traditia spune ca intr-o noapte furtunoasa, sarcofagul a disparut si a fost gasit de catre un tanar vacar la malul mari, in apropierea localitati Rovinj din Istria.  De atunci locuitori acestei localitati au inceput so venereze pe sfanta.
Astazi sarcofagul este asezat in biserica Sfanta Eufemia.

sfeufem

Despre viata mucenitei, vorbesc trei legende din asa numitul Codex iluminat din Rovinj (Rovingo) din veac. XIV-XV. Codexul a fost scris pe pergament cu minuscule gotice. Se presupune ca de la aceasta data sau pastrat 20 de pagini, la care mai tarziu au fost adaugate altele mai recente din 1640. Manuscrisul contine mai multe texte din istoria crestinismului timpuriu si a fost intocmit pentru necesitatile locale ale enoriasilor din Rovinj, deoarece in afara de sfanta Eufemia scrie si despre viata sfantului mucenic Jurja (Iurie), ocrotitorul local, cat si despre sfantul mucenic Iacov. Codexul este cel mai vechi manuscris medieval ce descrie orasul Rovinj, exprima un entuziasm religios si sugestiv, ceea ce ii da un farmec si o atractie aparte.

300px-Rovinjski_iluminirani_kodeks

Comform spuselor istoricului croat Petar Skok, dupa navalirea popoarelor slave in veacul V si VI, bastinasi morlahi-vlahi, de pe coasta Dalmatiei, se refugiaza pe insulele din apropiere. Ca argumente pot fi aduse nenumaratele toponime si denumiri romanesti: Barbat, Molat, Vlasici, Munciel, Plai, Negrita, Cornici…

Uciderea ultimului urmas al dinastiei Obrenovici

George Hristici (arman), nascut in Samokova (Bulgaria), intemeietorul familiei de boieri Hristić si commandant in armata dinastiei Karagiorgievici.

Artemiza Hristici, ibovnica regelui Milan Obrenovici, la nascut pe George, care official nu era recunoscut de familia regala. Sa nascut in familia de bogatani Ioanides (Ioanidu). A fost casatorita cu  Milan Hristić, secretarul misiuni Regatului Serbiei la Tarigrad. Milan era nepotul lui George Hrstici, amintit mai sus.

Artemiza_Hristić

Din familia de boieri Hrstici mai poate fi amintit si Nikola Hrstici (Sremska Mitrovica, 10 august 1818-Belgrad, 26 noiembrie 1911), om politic, ministru si presedinte de guvern.

Cum a murit regele Alexandru si regina Draga Obrenovici

59290_kraljica-draga-i-kralj-aleksandar_ls

Uciderea regelui Alexandru si al reginei Draga sa intamplat in acelasi palat boieresc, din care a fost alungat regale Alexandru din dinastia Karađorđević. Palatul a fost cumparat de catre Alexandru Karagiorgevici in 1842 de la Stojan Simić (posibil de origine armana), cel mai bogat om de afacere din Serbia la vremea aceea.
Palatul a fost in permanenta un loc de intalnire al boierilor si oamenilor de afaceri. Pe timpul regelui Milan Obrenovic, imobilul era folosit pentru festivitati si petreceri.
Primul invitat a fost printul Rudolf, fiul Imparatului Franz Joseph cu sotia sa principesa Stefania.

Din intamplare, asasinarea regelui si al reginei sa intamplat in aceiasi zi ca si in anul 1868, cand la Košutnjak a fost omorat cneazul Mihailo Obrenović, fiul lui Miloš, intemeietorul dinastiei.
Asemeni precum a fost inlaturat Mihailo, a fost inlaturat si Alexandru. In ambele cazuri au fost implicati membri dinastiei Karađorđević.
Prin moartea regelui Alexandru sa stins si dinastia Obrenović. A ramas mostenitor doar George Hristici, fiul nelegitim al regelui Milan cu Artemiza Hristić.

Milan-Obrenovic-v
Milan Obrenovici

Primul strain care a flat despre uciderea cuplului regal, a fost Konstantin Dumba (arman), trimisul Austro-Ungar la Belgrad.
Atentatul a fost intreprins de colonelul Aleksandru Mašin, unul dintre  ofiterii care au pus la cale uciderea cuplului regal. Se considera ca aceast complot a fost pus la cale de catre cca 200 de ofiteri de rang inalt, multi dintre acestia urmand ca in anul 1911 sa formeze o organizatie secreta numita Crna Ruka (Mana Neagra). Unul dintre organizatori a fost si cutovlahul Petar Misici (Rajac, 1863-Viena 29 mai 1921), general in armata sarba

Este cunoscut faptul ca regale si regina au fost ucisi in mod foarte crud de catre conspiratori si in aceasi zi a fost ucis si presedintele  guvernului  Cincar-Marković, ministrul aparari Milovan Pavlović, precum si frati reginei  Draga – sublocotonentii Nikola si Nikodije Lunjevici.

Regele avea varsta de 27 de ani, iar regina 39.

Dupa atentat, multe speculatii si zvonuri au iesit in vileag, mai ales din partea protivnicilor lui Alexandru, precum ca mama sa Natalia era rusoaica, iar tatal sau regale Milan, roman. Ca Milan a fost fiul lui Maria Katargi facut cu un roman pe nume Raznovan.

Sa mai speculat ca regina Draga ar fi fost spioana pusa de rusi, pentru a controla dinastia austrofila Karagiorgevici…

Pompiliju Sfera