SARMIGETUZO = GEȚII LUI SARMIS

O altă posibilă interpretare a denumirii capitalei SarmiGETuzo este ”Geții lui Sarmis”
Sarmis este un rege. În istoria medievală a Transilvaniei s’au găsit câteva monede de aur și argint cu legenda Sarmis (Sarmis Basileos), deci logic ar fi să reprezinte numele unui rege important local.
SARMIS este un rege din sec. IV î.Hr, a cărui existență este presupusă datorită unor descoperiri monetare și a asemănării de nume cu capitala statului getic, Sarmizegetusa.
Monedele atestă un ”SARMIS BASILEUS”. Acestea sunt în număr de 5.
Una de argint cu mențiunea textuală și un mistreț cu o săgeată în gura menționata de Zamosius, Troester si Soterius.
Una de aur descoperită la Turda în 1826, pe care apare mențiunea textuală și poarta unei cetăți.
O altă monedă de aur descoperita la Turda in 1826 cu mențiunea textuală, un personaj cu doua fete și o țestoasă.
O monedă de aur descoperită la Grădiștea Muncelului, aflată în 1848 în colecția contelui Eszterhazy din Viena, J.F.Neigebaur o prezintă la un simpozion de la Institutul Arheologic din Roma la data de 4 februarie 1848, moneda conține mențiunea textuală și o țestoasă.
O monedă de aur cu mențiunea textuală și reprezentarea unei figuri umane, unui măgar și a unui templu în care arde un foc.
J.F.Neigebaur și Huszti Andras il considera pe Sarmis Regele Get care se opune lui Alexandru Macedon în expediția sa la nord de Dunare.
Maghiarofonii o spun.
Lui Sarmis îi sunt atribuite Sarmiz / Zarmiz, dar și fondarea unor mari orașe ca Dierna, Tarnis, Napuca, Phrateria.
Nu este exclus ca acestui rege să fie cel care a inspirat sistemul religios al zalmoxiansmului, cu diferența că dialectal în interiorul Carpaților s’a păstrat forma rotacizantă corectă iar în sud și est (de Carpați) forma Zalmoxes cu accente extracarpatice.
Bineînțeles că azi avem forma relatată de către grecii pontici și nu cea din nord.
Sarmize / Zarmize – Salmoxes / Zalmoxes poate chiar terminația xez însemna mai mult zeu, decât rege, cam la fel cu cea de „ze”.
Să nu uităm că cele mai puternic rotacizante zone au fost zonele getice libere, dar asta nu înseamnă că era un curent localizat doar la margini, ci poate era în întreg interiorul arcului carpatic la venirea romanilor. Chiar limba pe care o vorbim azi nu o putem imagina fără rotacizare, însă ce ar fi fost dacă în evul mediu am fi avut o nouă influență rotacizantă ca cea suferită de către istro-români sau din Apuseni.
Poate se înlocuia toți l / n cu r, ca’n bire-bine, cărindar-calendar. În mod sigur, Ardealul este atât sufletul cât și inima poporului și culturii române.
Sarmis Basileos s’a propagat până azi. Geții erau familiari termenului și l’au preluat / transmis mai departe curat prin băserică / băsearică-biserică, cu sensul corect de regal, ceresc.
Basileos pare să se fi păstrat în românime și ca titulatură de rege la nivelul maselor: Basarabi / Băsărabi rotacizat în cadrul arcului Carpatic, spațiu de unde se consideră de origine Negru Vodă.
În cultura clasică elenă Basileus erau cei din afară, din Geția, Macedonia, Iliria, Persia. Grecii foloseau archon și tyran (ter în armeană e lord, stăpîn), ba chiar acest termen era corelat în Micene cu șef de trib (qasireu), nu rege (wanax).
Concluzia ar fi că la origine termenul este getic.
Tot din Basil vine și Vasile (regal), care își are origine carpatică, getică.
Un exemplu elocvent este Basileul (rege) GETAS al geților edoni cunoscut din monedele care circulau până în Persia trimiși după cucerirea lor de Darius ca tribut, și pe care sunt înscrise următoarele: ΓΕΤΑΒΑΣΙΛΕΩΣΗΔΩΝΑΝ – [ΓΕΤΑΣ Β] ΑΣΙΛ [ΕΥΣ ΗΔΩ] ΝΑΝ, adică GETAS BASILEUS EHDONAN -Regele Getas al edonilor.
Pe verso este posibil să fie reprodus Hermes-Sarmis-Armis, zeul păstorilor alături de o taurină.
Aceste cuvinte au rămas în timp în limbajul păstorilor și a rămas intact ca noțiuni geografice de bază, o chestiune de viață și de moarte.
Pentru autohtoni Sarmis se regăsește în denumirea contemporană a Someșului râu din Ardeal: mare, mic, cald și rece. Unii și’au explicat Someș din cuvântul getic Samus, însemnând „agitat”, „învolburat”, „clocotitor”, „pestriț”, „amestecat”. Alții precizează și denumirea latină sąmyšis, cu înțelesul de „confuzie”, „dezordine”…necredibil însă.
Mai mult decât atât Sărmaș este un nume frecvent de sat. Sărmaș înseamnă apă sărată. Este foarte frecvent, deoarece Ardealul este partea de jos a mării Sarmatice.
Avem astăzi: Săliște, Sărata, Sărătura, Sărățel, Sărăteni, Sările.
Sărmaș (5), Sărmășel, Sarmașag.
Nu a fost găsit (încă) Sărgețel și Sărmăgel sau Sarmagata (cititi Sargeția lui Traian).
Sarmatau este imposibil, deoarece „Tău” este o sursă de apă care nu curge. Prin urmare, Sarmis ar trebui să fie un râu mic, care trece pe lângă un depozit sau carieră de sare.
Sargeția după Dio Cassius, este un râu mic lângă SarmiGETuzo, care „uda reşedinţa regală”, de unde spune legenda a fost furată comoara geților, în cazul în care comoara chiar a fost ascunsă sub albie. Deși ideea de a ascunde tezaurul regal în apropierea reşedinţei este greu de acceptat. Pare mai probabil ca râul Sargeția să fi fost un pârâu ascuns, anonim, situat într’o zonă mai neumblată în acea epocă în apropierea unei exploatări de sare.
Cred că ar trebui căutat râul pe această pistă.
Astfel vom explica și demonta aiuritoarea etimologie a sării din ”latinescul” SAL, sarea fiind extrasă așa cum s’a dovedit de peste 7000 de ani în Carpați și este de neacceptat ca SAREA să vină din latinescul sal și nu din autohtonul SARMIS.

1

2

3

Sursa

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: