Deslavizarea Balcanului – Alti nobili sarbi de origine vlaha din perioada medievala

Cezar Voihna-Vojihna

Vojihna il avea de ginere pe Uglješa Mrnjavčević (fiul lui Vukašin Mrnjavčević). Din articolele precedente am vazut ca familia Marnjavcevici este de origine vlaho-ilira, din Dalmatia. Vojihna sau Vojin de Drama, (oras in Macedonia greceasca), s-a nascut probabil pe la anul 1298, a fost unul dintre cei mai insemnati nobili din timpul lui Tar Dušan al serbiei, cel mai mare rege al sarbilor. Voihna purta titlul de Cezar si avea in stapanire tinutul Drama. Intr-o carta a manastiri Hilandar, Voihna este mentionat ca nobil si verisor al Tarului si asociat al Imperiului condus de Dusan Nemanjici.

Dupa moartea Imparatului bizantin Andronic Paleologul, in 1341, Dusan devine aliat al lui Ioan VI Cantacuzino. In 1345 este proclamat Imparatul sarbilor si a grecilor la Serres, iar un an mai tarziu este incoronat la Skoplje in 1346. Printre membrii regali și nobilimea pe care i-a numit Dusan, erau: Simeon Uroš, Jovan Asen (din familia Asanestilor), Jovan Oliver Despot, Dejan Dragaš, Branko Mladenović ca Sebastocrator, Grgur Golubić, iar Preljub si Voihna ca Cezari.

Cneazul Paskaci

Paskač (1365) a purtat titlul de cneaz impreuna cu fiul sau Vlatko Paskacici, fiind vazali ai familiei de origine vlaho-ilira Mrnjavcevici. Ei au intemeiat manastirea Psača, inchinata Sfantului Nicolae si situat la cca. 3 Km de Kumanovo, Macedonia.

Cuvantul CNEAZ-CHINEZ este foarte vechi de provenienta vlaha. Titlul de cneaz era cel mai mult folosit de catre vlahi din Balcani.

Mircea cel Batran

In anul 1394, Baiazid incepe sa stranga pe vazali sai crestini in orasul Seres, punand la cale o campanie militara impotriva lui Mircea cel Batran. Dintre nobili vlaho-sarbi au venit Stefan Lazarević (fiul cneazului Lazar), Marko Mrnjavčević (Craisorul Marco), Konstantin Dragaš (din familia dinastiei Nemanjici) si Konstantin Balšić (de origine vlaha), toti impreuna cu oastea lor. Mircea la lupta de la Rovine reuseste sa infranga si oastea Sultanului, precum si a vazalilor acestuia. Totusi va recunoaste suveranitatea lui Baiazid, platind darile impuse. Cnejii vlaho-sarbi nu aveau nici un interes sa lupte impotriva domnitorului valah, dar au fost nevoiti, cel mai probabil s-au lasat invinsi, deoarece toti acesti voievozi vor cadea in lupta. In termeni moderni au fost practic folositi in aceasta lupta fratricida de catre sultan, drept carne de tun. Este cunoscut faptul ca Lazar Hrebeljanovici a avut relatii foarte bune cu Radu I Negru, tatal lui Mircea Voievod. Astfel se face ca lupta de la Rovine nu a fost o victorie a domnitorului vlah, ci mai de graba o pierdere a oastei vlaho-sarbe.

Orasul Seres

Seres, 1205 a fost ocupat de catre Asan I Caloian, iar mai tarziu devine orasul de scaun al Tarului Dusan 1345. Dusan a fost proclamat Tar atat al sarbilor, cat si al grecilor, sau mai bine spus al vlahilor greci, adica al vlahilor vorbitori de limba greaca si Latina, cele doua fiind considerate limbi oficiale de stat.

Aici o sa fac o paranteza. Este cunoscut faptul ca pe vremea bizantinilor-romeilor, poporul care nu avea propriul alfabet, nu era considerat de sine statator. Din cauza aceasta Chiril si Metodie au fost nevoiti sa formeze un nou alfabet, cel chirilic, pentru ca slavii sa poata fi considerati popor separat. Alfabetul acesta a fost un fel de compilatie intre alfabetul grecesc, adica getic, deoarece greci l-au preluat de la geti, urmasi ai pelasgilor si cel latin. Chiril si Metodie au fost angajati in crestinarea slavilor de catre Imperiul Romeic-Bizantin, deoarece la vremea respectiva , din cauza navalirilor barbare (slavi, avari, bulgari si mai tarziu unguri), precum si din cauza revoltelor vlahe de peste tot din Balcani, bizantinii aveau nevoie de pace cu slavii, carora le vor oferi diverse privilegii. In felul acesta a inceput treptat si asa zisa slavizare a vlahilor. Astfel din sec. 7-10, unii din vlahi au inceput singuri a se declara slavi, sarbi, croati, pentru a beneficia de privilegiile amintite. In felul acesta se poate explica si cauza din care vlahii amintiti mai tarziu in veacurile 13-14 si 15 deja aveau asa zise nume “slave”. Slavi in hristoavele medievale fiind de fapt numiti “sclavi sau sclavini”, asta datorita faptului ca au navalit in Balcani ca sclavi ai avarilor. Dealtfel “slavi” nu sunt decat un popor de origine scito-sarmata, inruditi si ei cu geto-dacii.

Este cunoscut faptul ca navalitorii bulgari nu aveau mai mult de cca 50.000 de ostasi, un numar mult prea mic pentru a putea bulgariza sau slaviza masa indigena a vlahilor (traco-iliriri). De exemplu doar orasul Sirmium, care era considerat al patrulea oras al Imperiului Roman, avea in jur de 100.000 de locuitoti, Viminatium in jur de 35.000, Salonic 30.000…
Vezi articolul anterior!

Pompiliju Sfera

Stema familiei feudale Mrnja(vljevici)

Mrnja(vcevici)-Mrnjavčić sant o familie feudala ce aveau mosii si au domnit pe teritoriul Macedoniei de azi. Cei mai insemnati reprezentanti erau fratii Vukašin si Uglješa. Familia este pentru prima data amintita in in izvoarele istorice de pe vremea domniei tarului sarb Dusan si pana in veacul 15. Conform spuselor lui Mavro Orbin, ei isi trag originea de pe meleagurile Dalmatiei. Tatal lor pe nume Mrniava sau Mrnia, era un mic mosier din orasul Livno, care mai apoi se va muta in localitatea Blagaja de langa raul Neretva, de unde va fi chemat in sluzba tarului.

In poeziile populare mai este amintit si al treilea frate Gojko, precum si o sora a lor pe nume Jelena, care pe la anul 1350 se va marita cu Nikola Radonja, cel mai in varsta fiu al lui Branko Mladenovici, suveranul Ohridului, inaintasul cunoscutei familii Brankovici.

Dupa moartea tarului Dusan, Vukašin Mrnjavcevici ajunge in randul celor mai de seama nobili-boieri din regatul sarbilor, astfel ca la anul 1365 va primi titlul de despot, va fi incoronat si va deveni conducator impreuna cu tarul Uros. Probabil ca tot atunci a fost declarat de tanar rege cel mai varsnic fiu al lui Vukasin, vestitul Craisor Marco (Kraljevici Marko), care desi inrudit cu Mircea cel Batran, va lupta de partea turcilor si va cadea la lupta de la Rovine in 1395 (Bogdan Petriceicu Hasdeu-Originile Craiovei)

Vukašin a fost casatorit cu Jelena (care mai era numita si Aljena si Jevrosima), cu care va avea patru copii Marko, Ivaniš, Andrijaš si Dmitar, precum si pe fica Olivera, ce se va marita cu Giuragi I- Balšici, de origine tot vlaho-morlaca. Vukašin moare in lupta cu turci de la Marica in 1371.

Dupa moartea lui Vukašin si a tarului Uroša, Craisorul Marco ramane singurul care va purta coroana tarilor sarbesti. Mosiile familiei Mrnjavcevici a fost impartita intre frati, iar lui Marcu ii va revine doar regiunea Prilep din Macedonia de vest. El va fi nevoit sa accepte vazalitatea fata de sultanul Baiazid I si va pieri in lupta de la Rovine.

Despre Andrijaš, fratele mai mic, nu se stie decat ca sa despartit de Marcu, avand mosii in partea de vest a Macedoniei. Devine ctitor al biserici Sfantul Andrei din Tresca.

Despre Ivaniš, fiul mijlociu se stie doar ca a plecat si sa stabilit in regiunea Zeta la Balša II, impreuna cu care vor pieri in lupta de la Saursko polje in 1385.

Pe de cealalta parte, Uglješa fiind casatorit cu Jelena, va stapani toata regiunea de langa Romanija, orasul Ser din Macedonia centrala (azi in Grecia), asa numita tara Serului, in cadrul careia era si peninsula Halkidiki cu Muntele sfant Athos. Uglješa Mrnjavcevici a avut cu Jelena doar un fiu pe nume  Uglješ Despotovici, care a murit la vrsta de doar 4 ani, fiind inmormantat in manastirea Hilandar.

Stema familiei Mrnjavcevici, conform spuselor lui Mavro Orbin in scrierea sa „Il regno degli Slavi” publicata in 1601, este ilirica, aceasta find folosita deasemenea si de catre cneazul Lazar Hrebeljanović (1371–1389), fiind si el la randul sau de origine vlaha.

Este cunoscut faptul ca astfel de simbol al stemei a fost folosit inca de pe vremea romanilor si a bizantinilor. Apare deasemenea si pe unele monede de pe timpul lui Constantin cel Mare (306–337). Autorul Petko Nikolic Vidusa, spune că acest simbol a fost folosit si de catre celti si volohi (vlahi).

Pompiliju Sfera

SARMISEGETUZA – Denumire simbolica – Marcul Viteazul

Probabil mulţi nu ştiu că denumirea de „român” sau „România” deriva de la zeul ARMIS al geţiilor de altădată, sau Hermes, amintit în mitologia greacă de atâtea ori. Grecii au preluat multe zeităţi de la traci.

Zeul principal la Geţii era ARMIS, iar dacă întrebi un macedo-romanân, „ce eşti de origine”, o sa va răpundă „ca eu sânt armân”.

Ce înseamnă SARMISEGETUZA, capitala Daciei?

Sarmisegetusa: S-Armis-e-Getu-sa, adica “S” la traco-geţi sau pelasgi după spusele lui Nicolae Densuşeanu ar însemna un anumit teritoriu, regiune, ARMIS, este zeul Hermes, GETUZA, getul, sau al getilor. Deci Sarmisegetuza înseamnă oraşul, locul sau cetatea lui Armis getul, sau ţara lui Armis!

Nicolae Densuşeanu în cartea sa “Dacia preistorică”, spune că la păstorii sciti, Hermes era numit Armes: “Hermes domnise si peste regiunile centrale ale Europei. In traditiunile istorice ale Germanilor, el figureză sub numele de Hermon, Hermann, Armen, Armeno si Armenon si era considerat ca fiu al lui ALANUS, care a fost considerat cel dintai rege al Romanilor.”

Ca să explic mai pe larg „Cartea Jubileelor” (apocrif etiopean), atribuita patriarhului biblic Enoh, spune că în zilele lui Iared (fiul lui Mihalael, al cincilea patriarh de la Adam), îngerii Domnului au coborât pe pământ, cei numiţi veghetori, spre a învăţa pe odraslele oamenilor şi a împlini legile şi dreptatea. Aceiaşi carte spune şi cine este conducătorul acestor îngeri:

<<„…Iar când fiii oamenilor s-au înmulţit, li s-au născut fiice frumoase şi îmbietoare, îngerii, fiii cerurilor, le-au văzut şi le-au dorit şi s-au vorbit între ei: „Haideţi să ne alegem femei dintre ficele oamenilor şi să zămislim prunci”, iar căpetenia lor Semyaza le-a spus: „Mă tem că voi nu veţi vrea cu adevărat să împliniţi această faptă şi numai eu singur voi fi răspunzător de un mare păcat”. Dar ceilalţi au răspuns: „Să facem legământ şi să ne făgăduim unii altora cu blestem să nu schimbăm planul acesta, ci cu adevărat să-l împlinim. „ Apoi au jurat cu toţii împreună, în total fiind 200 la număr, au coborât de pe muntele Ardis pe care l-au numit Hermon, pentru că pe el se juraseră cu blestem. Iată şi numele căpeteniilor lor: Semyaza (Azazel), Arakib, Aramiel, Tamiel, Daniel, Ezeqiel, Asael, Satariel, Turiel, Yomeyal, Arazeyal... Aceste căpetenii şi toţi ceilalţi împreună îşi luaseră femei pământene, iar ele au zămislit şi au adus pe lume pe uriaşii cei puternici, a căror înălţime era de 300 de coţi. Uriaşii au înghiţit toate roadele muncii omeneşti până când oamenii n-au mai fost în stare să-i hrănească, apoi aceştia s-au năpustit şi asupra oamenilor să-i mănânce şi în cele din urmă „şi-au mâncat carnea şi şi-au băut sângele unii altora”.>>

Aceşti „îngeri”, după cum relatează cartea în continuare, i-au învăţat pe oameni diferite stricăciuni, urâciuni şi desfrâuri, acestea păstrându-se până în ziua de astăzi. Azazel i-a învăţat pe oameni să făurească săbii, scuturi, platoşe, brăţări şi podoabe, precum şi măiestria de-a sulemeni ochii de jur împrejur…Barachiel i-a învăţat pe oameni astrologia, Armaros desfacerea farmecelor, Amiziras vrăjitoriile, iar Tamiel astronomia. În pierzania lor oamenii au strigat şi strigătul lor s-a ridicat până la ceruri. Atunci Mihael, Uriel, Rafael şi Gabriel, au privit în jos din înălţimea Cerului şi au văzut toată nelegiuirea săvârşită pe pământ. Cel Preaânalt, Cel Mare şi Sfânt la trimis atunci pe Asaryalyor la feciorul lui Lameh spunând:

„Mergi la Noe şi spune-i întru numele meu şi să-i dezvălui secretul care vine. Căci pământul întreg va pieri, iar apele potopului cotropi vor tot ce se află pe el…Apoi învaţă-l cum să scape, încât urmaşii săi să rămână din neam în neam”. Apoi Domnul i-a mai poruncit lui Rafael să-l lege în lanţuri pe Azazel (Semyaza): ”Leagă-i mâinile şi picioarele şi aruncă-l în beznă şi deschide deşertul Dudael şi aruncă-l acolo…acoperă-l cu întuneric şi să rămână acolo în veci, acoperă-i tot astfel faţa ca el să nu vadă lumina. Şi în ziua ce-a mare a judecăţii să fie azvârlit în jeratec”.

Mai departe Domnul îi spune lui Gabriel:

”Mergi la bastarzi şi la cei blestemaţi şi la feciorii târfelor şi înlătură pe fiii veghetorilor dintre oameni, izgoneşte-i şi dă-i afară, ei se vor nimici unii pe alţi prin omor, căci nu vor avea zile multe”. Lui Mihael Domnul îi grăi: „Mergi şi pune în lanţuri pe Semyaza şi tovarăşi săi care s-au împreunat cu femeile spre a se întina cu ele în toata necurăţia lor şi după ce vor privi cum toate odraslele lor vor fi ucise (prin potop), şi după ce vor vedea nimicirea celor îndrăciţi, pune-i în lanţuri pentru 70 de vârste, în măruntaiele pământului, până în ziua judecăţii lor şi până la sfârşitul lor, până cănd se va sfârşi judecata de apoi”.

In continuare Nicolae Densuşeanu ne zice: “In traditiunile istorice ale anticitătii, Hermes era considerat ca întemeiătoriul tuturor stiintelor divine si umane. Lui i se atribuia inventiunea literelor si a astronomiei. …El era logos-ul personificat. In religiunea greco-romană, Hermes avea în multe privinte caracterele lui Ianus. Amêndoï învată pe omeni cele dintai ritualuri sacre. Ambii erau considerati ca legislatori….ca mijlocitori de pace, intemeitori ai astronomiei si adese ori Hermes era înfătisat cu doue fete, ca Ianus, o espresiune simbolică a domniei lor universale peste lumea de sud si lumea de nord….Pe monetele cele vechi ale Dacieï, Hermes maï are tot-o-datà si numele de Ion. Aicï el este identic cu Ianus…La greci Hermes sau Mercur se numea Ares….

In cântecele si în tradiţiunile poporale române, numele său consacrat este Marcul Vitézul, după cum, el este numit în inscriptiunile romane Mars Victor…

In deosebi, spun traditiunile române, că el a fost Vitézul păgânilor si voinicul voinicilor (eroul eroilor). Marcul Vitézul are oştire, câtă frunză, câtă iarba; el îngrijesce de apărarea natională a Românilor…

Marcul Vitëzul maï are în poemele istorice române si epitetul de Bo-unul, o denumire, ce corespunde la o formă vechia latină, Bellonus, după cum sora, sau soţia, lui Marte era numită de Romani Bellona.

Marcul Bolunul este acelasi personalitate legendară cu Mars Bellicus la Ovidiu si Plato si Mars Bel-ado-n în inscriptiunile romane.

Cetatea si resedinta lui Marcul Vitézul se afla în Transilvania, în Ńera Streiului, din care causa, el este numit adeseori si Marcul, cel din Ardel…

După unele traditiuni, Marcul Vitezul a fost un Craiu al tarilor românesti de la Dunărea de jos. …

Marte mai avea în antichitatea grecescă si epitetul de gigant, după cum tot astfel e înfătisat Marcul Vitézul în poemele epice române:

Si când s’a încălecat, Pămentul s’a cutremurat, Noriï s’aû împrăsciat, Apa „n Prut s’a tulburat …

In onoarea lui Marte, anul cel vechiu al Romanilor începea cu luna a treia a calindariuluï de astăzi. Razboaiele lui Marte (Marcul Vitézul) avuse de scop restabilirea autoritătii şi integritătii imperiului divin pelasg.”

Dar sa observam ce spune mitologia greacă despre Hermes Trismegistus (de trei ori mare)! Citez din cartea “Urmaşii lui Ham”:

<<“Cultul său era mai ales celebrat pe insula Creta, iar ca jertfe i se aduceau limbi de diferite animale. Mercur sau Hermes a mai avut un băiat din amor cu zeiţa Venus (Afrodita), care semănând cu ambii părinţi a fost numit Hermafrodit. Din legătura amoroasă a lui Hermes cu Penelope (mama lui Ulise, vezi Odiseea), se naşte zeul Pan- dealtfel zeul adorat de masoni.

Hermes Trismegistus, ceea ce înseamnă de trei ori mare, este considerat inventatorul elocinţei, al artelor şi tuturor ştiinţelor, dar şi zeu de noapte care are menirea să conducă sufletele morţilor la ultima lor locuinţă în întunericul infernului, fapt pentru care mai este numit şi Psichopompos, adica conducător de suflete. Se naşte în Arcadia pe muntele Cyllen, de aceea mai are denumirea de Cyllenius, numire identică cu Silene (Bachus). A fost considerat cel mai mare filozof, preot şi rege, o serie de cărţi egiptene fiind atribuite lui. Tot în Egipt este identificat cu Tuti sau Thoth (rege selenar şi al înţelepciunii).

Alchimişti Eviului Mediu, printre care în mod special Paracelsius (alchimist) şi masonii liberi, au denumit ştiinţa sa, ştiinţă hermetică. Se spune că ar fi scris cca. 20.000 de cărţi, iar după alţi chiar 36.000, dar care au ars odată cu bine cunoscuta bibliotecă din Alexandria. Totusi, una dintre cărţile lui care s-au păstrat, este intitulată „Poimander”. În carte autorul se descrie pe sine meditând asupra Misterului Lumii. În acest timp un dragon pe nume tot Hermes, i se arată şi i se identifică acestuia ca find Împăratul Universului, care a creat lumea şi tot ce există în ea. Această fiinţă supremă se credea Gândirea, care ar fi creat Cuvântul, care până atunci a stat suspendat între lumină şi întuneric. De aici Cuvântul a fost eliberat de către o altă Gândire, numită Stăpânul sau Constructorul (fiind o asociere cu arhitecţii lui Bachus)…>>

Această carte gnostică din rândul multor alte cărţi ale gnosticismului Eviului Mediu timpuriu, este o blasfemie care prin aparenţa ei sofisticată, încearcă şi în anumită măsură reuşeşte să ademenească şi să sustragă de la Creştinism cine ştie câte suflete neândrumate.”

Dar Sarmisegetuza este o denumire simbolică înseamnând cu totul alceva.

Mult timp mi-a luat sa desluşesc, de ce trebuia sa fie pus un “S”, în faţa lui Armis, adică Sarmis?

Apoi, ce însemnă până la urmă denumirea de “get”?

Am luat-o pe rând! Am aflat ca get, de fapt înseamnă batrân sau vechi!

Popoarele slave, au preluat multe cuvinte de la populaţia autohtonă, adică de la VLAHI. Astfel Valahia înseamna ţara zeului Bal, Val sau Hermes. Cuvântul get coincide cu “died”, adica batran, sau varsnic, sau cel vechi (Val-Bal-Armis este denumirea unui şi aceluiaşi zeu).

Denumirea de Moldova, deasemenea rezultă de la zeul Mol. Zeul Mol conform spuselor Biblice, este o alta denumire al aceluiaşi zeu Bal, Vol, sau Armis. Până şi stema Moldovei, bourul, este simbolul aceluiasi zeu.

Dar ce însemna litera “S” in faţa lui Armis?

Litera “S” este simbolul şarpelui din ordinul dragonului!

Din cartea mea pe care am editat-o înca în 1995, intitulată “Urmasii lui Ham, fiul blestemat al lui Noe”, se poate vedea că Hermes (la greci) si Armis (la geţi), este acelasi cu Bal-Hadad, Bel, Vel, Beliar. Acest cult, dealtfel amintit şi de Vechiul Testament, a fost răspândit la toate popoarele antice din orientul mic şi mijlociu, precum şi la romani, sub denumirea de Bellator. 

Deci Sarmisegetuza, înseamnă mai pe limbajul nostru “Armis sarpele cel vechi”. 

Până şi numele regelui Decebal, înseamnă cel de-al 10 urmaş al zeului Bal, Bal-Moloh, sau Hermes, Armis.

Zamolxe: Za-Mol-xe, înseamnă cel ce aparţine zeului Mol.

 Trebuie deasemenea sa menţionez că cea mai numeroasă familie din Muntenegru se numeşte „Getici”, adica fiul getului.

Familiile de origine slava au la bază numiri traco-getice

Este cunoscut că cele mai multe familii slave din Serbia, Munte Negru, Macedonia, Bosnia-Hertegovina, Croatia, au terminatia vici sau ici. De exemplu:

Babici, Ciuturilovici, Erdeljanovici, Boinovici, Babovici, Dacici, Durici, Dinici, Gentula – Getkovici (get), Paunovici, Popovici, Ciorici, Gerovici, Trojici, Vlajici, Vlahovici, Zafirovici…etc.

Terminatia “vici” sau “ici”? Înseamnă fiul respectivei familii.

 Astfel:

Babici = provine de la bunica, deci fiul bunicii

Ciuturilovici = provine de la cuvantul latin (s)citera, adica bidon.

Erdeljanovici = Ardelean

Boinovici = Rezultă de la boi, adica vacar, deci fiul vacarului sau a boierului. Boier in limba romana înseamnă nobil, dar de fapt acest cuvant provine de la cel ce se ocupă cu creşterea boilor, vacar.

Babovici = fiul  bunicii

Dacici = de la daci

Dinici = Dinu

Paunovici = fiul lui Paun

Popovici = fiul preotului

Ciorici = cioara

Gerovici = de la ger

Trojici = Troia

Vlajici = valah, fiul valahului

Vlahovici = al valahului

Zafirovici = Zamfir

…Lista poate continua la nesfârşit!!!

Cel putin 20-30 % din familiile slave, au la bază numiri daco-getice sau vlahe!

Pompiliju Sfera