Ivan, poet, scriitor, dramaturg. Walter Puchneris in cartea sa “The Theatre in South-East Europe in the Wake of Nationalism”, il numeste Caragiale al Bulgarilor.
Ivan Vazov, academician la Academia de Stinte din Bulgaria, intre anii 1897 – 1899.
Ivan Minchov Vazov s-a nascut in 1850 la Sopot, Plovdiv, intr-o familie patriarhala de comercianti mijlocii.
Fratele sau Georgi Vazov, militar si Vladimir Vazov, la fel, iar Boris Vazov, politician.
Familia Vazov isi are originea din satul Nestremt din Macedonia de Vest, care s-au refugiat aici pe vremea domniei lui Ali Pasha Yaninski.
Scoala primara o face in localitatea natala, iar apoi liceul la Plovdiv. Din 1866 studiaza limba Greaca si Turca.
La propunerea tatalui sau, Vazov pleaca in Romania la unchiul sau comerciant din Oltenita, unde se familiarizeaza cu literatura si scrie poezii in limba Romana.
O perioada de timp petrece la Braila si Galati, impreuna cu alti emigranti Bulgari, unde face cunostinta cu Hristo Botev (erou national Bulgar).
Dupa rascoala de la anul 1876, Vazov devine secretar al societatii Bulgare de Caritate din Bucuresti, unde pregateste si primele sale colectii de poezi.
In 1880, Vazov se stabileste la Plovdiv, capitala Rumeliei de Est, unde se implica in viata politica.
In 1881 Ivan Vazov ajunge primar la Plovdiv si colaboreaza cu magazinul “Stiinta”, aceasta fiind o perioada foarte productiva din viata sa.
In 1820 se stabileste in Bulgaria, la Sofia, intemeiaza revista “Dennitsa”
Incepand din 1894, devine membru al Parlamentului, iar intre anii 1897-1899 este ales de ministru al Iluminismului Public, pe vremea guvernarii lui Konstantin Stoilov.
In 1917 a fost nominalizat pentru premiul Nobel in literatura, iar astazi teatrul National al Bulgarilor din Sofia ii poarta numele: Ivan Vazov.
Filed under: Armani, armano vlahi, aroman, Aromani, Istorie |
Pompiliju Sfera 
Lasă un comentariu