Preotul, loctenent, erou de la Turtucaia, căzut pe front în 1916, pentru a-şi apăra camarazii. A murit la Urziceni, unde a fost preot paroh la Parohia Sfânta Treime.
Despre viaţa părintelui locotenent, care şi-a dat viaţa pe câmpul de luptă la doar 33 de ani, lăsând acasă 4 copii orfani, a realizat cercetări preotul Adrian Lucian Scărlătescu din Urziceni, care timp de doi ani a slujit chiar în parohia unde păstorise şi părintele Furnică.
De origine aromână, licenţiat în Teologie, preotul Furnică s-a născut pe 5 mai 1883 la Geanova. Fiul său prof. Dr. Atanasie Popovici, fost director al Şcolii Normale din Timişoara şi diplomat la Belgrad din 1935 până în 1944’. El a fost delegatul românilor din Serbia la Conferinţa de Pace de la Paris în 1919, când a cerut anexarea regiunii Timocului la România, pe baza argumentului că altfel statul în care trăieşte o va asimila…
Era căsătorit cu fata preotului Enache Petrescu, paroh de la Parohia/Comuna Radu Negru, judeţul Ialomiţa, cu care a avut 4 copii.
Între 31 decembrie 1914-16 februarie 1915, a primit gradul bisericesc de sachelar.
Părintele Nicolae V. Furnică a fost mobilizat ca preot militar în Regimentul 75 Infanterie, pe 15 august 1916. A căzut la datorie în bătălia de la Turtucaia, din 19 aug./1 sept. – 24 aug./6 sept. 1916, având gradul de locotenent şi fiind primul preot militar erou. A tras cu mitraliera dintr-un pom până la ultimul glonţ şi apoi, a fost sfârtecat de bulgari cu baionetele.
Placa comemorativă în amintirea preotului locotenent Nicolae Frunică s-a sfinţit la pomenirea sa de 7 ani, la 9 septembrie 1923, la Biserica „Sfânta Treime” din Urziceni în prezenţa Preasfinţitului Ilarie Teodorescu, Episcopul Eparhiei Constanţa, care a săvârşit slujba de parastas. Această piatră de marmură a preoţimii ialomiţene s-a făcut la iniţiativa preotului Ioan Ciolca de la Parohia Grindu Ialomiţa.
Preotul a mai fost şi traducător.
Bătălia de la Turtucaia, care s-a desfăşurat între 1 şi 6 septembrie 1916 a fost un dezastru pentru trupele române. Se estimează că pierderile româneşti s-au cifrat la aproximativ 34.000 de oameni (morţi, răniţi şi dispăruţi), alţi 3.500 reuşind să iasă din încercuirea trupelor bulgaro-germane, în timp ce aproximativ 2.000 de ostaşi au scăpat trecând Dunărea, spre Olteniţa, înot sau cu ajutorul marinei fluviale române. Pierderile sângeroase, morţi şi răniţi, au totalizat 160 de ofiţeri şi 6.000 de soldaţi, în vreme ce 480 de ofiţeri şi 28.000 de soldaţi au ajuns în prizonierat.
Preşedinte executiv al românilor timoceni din Serbia
Despre românii uitaţi şi tăinuiţi din Timoc
(Serbia de răsărit şi Bulgaria de NV, circa 1.2 milioane)
Biografie: O cincarima de D-r D. J. POPOVIC, tatal sau Atanasije nume de aroman
Aşezăminte culturale şi religioase româneşti în ţările din zona Balcanică
Filed under: Istorie | 1 Comment »
Pompiliju Sfera 